O victorie pentru România

Aseară, după ce zborul Viena-Cluj a avut întârziere, tot ce mi-am dorit a fost să dorm ca un urs panda până acasă. Prin urmare, nu am fost deloc supărată să aflu că nu aveam loc lângă gașcă, ci în celălalt capăt de avion. Planul era oricum să adorm înainte să decoleze. Știu, cei care zburați des și nu puteți dormi pe avioane mă urâți, dar asta sunt: dorm ca un prunc.

Mi-am găsit locul, vecinele mele erau o doamnă simpatică și fiica ei. Cum eu sunt norocoasa aia care prinde loc la geam tot timpul (știu, sunt horror), am zis să fac o faptă bună și am lăsat-o pe fata doamnei pe locul meu, eu luând locul ei la culoar. Aș fi fost chiar nesimțită să dorm la geam, când ea voia să admire… noaptea? În fine, m-am așezat comod (avantajul de a fi mic), mi-am pus ochelarii de soare pe ochi și noapte bună.

Tot drumul, vecinele mele au fost exemplare: nu s-au foit, nu au vorbit, nu au foșnit.

La aterizare, însă, le-am surprins chiar în milisecunda aia în care se pregăteau să aplaude. Și știți că nu mă pot abține. Mi-am dat jos ochelarii de soare, le-am privit judecător și le-am spus, pe un ton ferm:

– Sper că nu sunteți din alea care aplaudă!

Le-am blocat. Au rămas cu mâinile în aer câteva secunde, apoi le-au coborât rușinate, în timp ce eu râdeam cu niște băieți din spate.

VICTORIE!

Altfel, am revenit ;)

2 Comentarii
  1. M F13 August 2018

    Merge blogul?

Păreri?