Tel Aviv în 10 faze

Faza 1

După ce ne-am certat un pic, s-a propus vacanța în Tel Aviv și au fost următoarele reacții:

Alina: “Dacă e și cu vizitat, și cu plajă, e perfect!”

Răzvan: “Tel Aviv? De ce am merge în Tel Aviv, când mai avem atâtea locuri faine de văzut în lumea asta? Parcă văd că vreți să mergem și la Ierusalim… Suntem prea tineri să mergem la Ierusalim!”

Apoi, Răzvan a dat un google images pentru Tel Aviv și a zis:

“Ok, mergem în Tel Aviv…”

Faza 2

După ce am spus oamenilor din jurul nostru că mergem în Tel Aviv, reacția a fost unanimă:

“E superb, dar e scump!”

“Băi, cât de scump poate fi? N-are cum să fie mai scump ca-n Amsterdam!”

Faza 3

Cumpărat sendviș pe aeroportul din Tel Aviv:

“Ok, poate e scump…”

“Stăpâniți-vă poneii, sunt prețuri de aeroport, oriunde în lume e scump! Să vă amintesc ce prețuri avem pe aerogara din Cluj?”

Faza 4

Am luat trenul din aeroport (cel mai facil, ieftin și rapid mod de a ajunge în oraș) și când am ajuns în gară am mai luat ceva: o decizie înțeleaptă, credeam noi.

“Cât arată că avem până la cazare?”

“Vreo 2 kilometri, maxim într-o oră suntem acolo.”

“Ok, hai pe jos!”

Trei ore mai târziu încă nu ajunsesem la hotel, dar astea sunt detalii. Ideea e că acest drum inițiatic ne-a dat ocazia să facem cunoștință cu orașul dincolo de prezentările turistice, unde totul e paradisiac. Niciun oraș din lumea asta nu e doar roz, dar trebuie să vrei să-i descoperi și zonele mai puțin turistice. Am trecut prin diferite zone, unele în paragină, altele care te făceau să te simți în viitor, am întâlnit oameni din toate categoriile, am văzut tel aviveni tel avivând. Contrastele erau peste tot:

“Cum ți se pare orașul până acum?”

“Încă nu-l simt, e o combinație ciudată între oriental și occidental.”

“Da, și parcă tot orașul e în (re)construcție.

Faza 5

Băut prima bere pe o terasă, 25 de lei, un sortiment local, nu avioane:

“Ok, e scump…”

Faza 6

Ajuns la hotel, aflat la o aruncătură de lipie de plajă (pe bune, nu ca în anunțurile imobiliare), ne-am echipat și, înainte de a ne arunca fundurile în mare, ne-am oprit literalmente la prima terasă care ne-a ieșit în cale, că eram rupți de foame. Eram în buricul zonei turistice, deci erau toate șansele să fie un tourist trap. Și, după ce am văzut prețurile, eram convinși că e un tourist trap. Și apoi a venit mâncarea… AH, MÂNCAREA…

“Băi, dacă așa e mâncarea peste tot, eu sunt dispus să le dau oricâți bani îmi cer!”

O postare distribuită de TVdece (@tvdece) pe

Și așa a fost peste tot: un delir culinar. Supradoză de humus și orice pastă super delicioasă în care puteai încinge o lipie. Am mâncat carne foarte bună, dar e locul unde poți mânca doar vegetarian/vegan și nu duci dorul cărnii. Combinații de gusturi și condimente cum numai în orient întâlnești. Nu credem că ai cum să mănânci prost în țara aia. Testați, testați, testați tot ce prindeți, fiecare îmbucătură e o bucurie. Iar ca recomandare, dacă vreți un platouaș gastronimic, mergeți la Sarona Market.

Faza 7

Un nisip atât de fin și o mare atât de frumos colorată și de caldă, că nu ne-am mai fi dus de pe plajă.

Faza 8

Când a aflat că nu mâncăm, chelnerul de la prima terasă s-a enervat atât de tare, că era să spargă farfuriile pe care ni le puse în față. La a doua terasă, unde am și mâncat, a fost și mai amuzant: am plătit nota, cu tot cu bacșiș, și se întoarce chelnerul la noi:

“Nu ați fost mulțumiți de servire?”

“De ce?”

“Că aici se obișnuiește un anumit bacșiș, și voi nu ați lăsat suficient…”

Am rămas mască, e prima dată când ni se întâmplă asta.

Am tras concluzia pripită că oamenii sunt mai… speciali. Până a doua zi, când am luat orașul la pas, și am descoperit niște oameni atât de relexați, liberi, cool, hipsterish, nonconformiști și alte atribute din astea, de parcă nu eram într-o țară aflată permanent în conflict cu cineva. Apropo de asta, la început e ciudat să vezi peste tot tineri în uniformă militară și cu mitraliera pe umăr, dar te obișnuiești, armata e armată la ei: băieții trei ani și fetele 2 ani, obligatoriu.

O postare distribuită de TVdece (@tvdece) pe

Faza 9

Orașul contrastelor te cucerește. Acum te plimbi pe străduțele pitorești din vechiul port Jaffa, ca după aia să dai peste niște clădiri SF, care te fac să spui: “asta puteam fi noi, dar ăia tot votează PSD”. Restaurante moderne, magazine cochete, piețe aromate, zone verzi de relaxare, străzi care vibrează, artă la tot pasul, am zis de mâncare? Ah, MÂNCAREA… Începi să înțelegi de ce sloganul orașului e “Nonstop city”.

O postare distribuită de TVdece (@tvdece) pe

Faza 10

Am fost la unul dintre cele mai hip rooftop baruri din oraș. N-am văzut niciun ghiolban cu ceafă lată, niciun guler ridicat la tricoul polo, niciun băețaș care și-a aruncat în scârbă cheile de la mașină pe masă, nicio privire care să te stânjenească. Am văzut, în schimb, un super decor, am băut niște super cocktail-uri, am văzut ce înseamnă cu adevărat viață de noapte într-un oraș modern.

Ne-am întoarce?

IERI!

6 Comentarii
  1. Robert29 Iunie 2018

    Da, totul e exact cum am vazut si eu pe repede inainte orasul, mancarea e buna iar scorurile sunt tari, evreii mereu au fost cu banu’.

  2. Nobu30 Iunie 2018

    Deci e bine, atata timp cat scapi nebatut de chemneri. :)

  3. Nobu30 Iunie 2018

    Apropo de ala care a cerut supliment la bacsis — cat ati lasat (in procente)?

    Mi se pare aiurea sa-ti strice unul din asta cheful strigand dupa tine ca nu i-ai lasat suficient — deja pute a nesimtire din aia groasa. Chelnerii par a fi mult mai nesimtiti decat ai nostri (si ai nostri chiar sunt nesimtiti).

    • Zicu1 Iulie 2018

      Puțin sub 10%, de aia s-a și întors, că nu era FIX 10%.

  4. tummalaulu2 Iulie 2018

    Am primit fix aceeasi intrebare de la un chelner in Beraria H. La o crasma in Centrul Vechi a fost unul si mai haios: s-a intors si ne-a dat banii spunand ca e prea putin pentru valoarea lui. Bine, n-au fost astea cuvintele, dar ideea asta fuse.

Ai o părere la părerea lui m? M-am răzgândit