Un aparat foto nu te face fotograf!

Dragi cititori, colegi, prieteni, stimată audienţă,

M-am gândit să încep cât se poate de formal, ca să fie clar de la început că este un articol serios.

În momentul în care un om realizează că amintirile sale ar valora mai mult din punct de vedere sentimental dacă le-ar putea imortaliza, îşi cumpără un aparat foto. Tipul aparatului, performanţele sale, brandul, lungimea obiectivului şi alte detalii tehnice ţin de fiecare. Odată dotat cu un aparat, omul va începe să facă poze. În mod evident, avem deja o clasificare:

– cei care fac poze profesionist

– cei care fac poze amatoriceşte, din plăcere

Articolul e mai mult despre a doua categorie, dar nu-i ignor nici pe primii. Faptul că ţi-ai cumpărat un aparat foto de mii de euro, care e capabil să facă poze de revistă, nu te face fotograf. Faptul că ai primit de la un văr din America un aparat exact ca al fotografului de la Vanity Fair, nu te face fotograf. Faptul că faci poze cu o persoană, iar în fundal apare un câine mort, pe care nu l-ai observat, cu siguranţă, nu te face fotograf.

Pentru că, în ultimul timp, a trebuit să dau untag la poze destul de nefericite, consider că sunt nişte lucruri de bun simţ pe care trebuie să le comunic celor care au aparate foto, mai mult sau mai puţin performante:

– nimeni nu va lăsa pe facebook poze în care nu este mulţumit cum a ieşit, deci pozaţi/tag-uiţi degeaba.

– când mergi la un eveniment şi nu cunoşti o persoană, ar fi bine să te prezinţi, să ceri permisiunea celui care urmează să fie fotografiat şi să îl anunţi care este scopul pozelor: le pui pe facebook, le pui pe twitter, le pui pe blogul tău de fotografie, le ţii în dulap şi le contemplezi, ce faci cu ele ? Chiar dacă persoana în cauză ştie că se vor face poze la eveniment, ar fi frumos, totuşi, să stabileşti o legătură cu ea, înainte de a face pe paparatele.

– nu face poze când un om mănâncă, bea, fumează, e la toaletă, stă în cap, i se vede lenjeria intimă etc. Dacă nu e o glumiţă proastă, nimeni nu vrea să vadă asemenea poze. Nu o să îmi dau tag, din contră, iar părerea mea despre tine şi IQ-ul tău se va schimba.

– ai ajuns acasă de la un eveniment. Ai descărcat 200 de mii de poze. Tu le-ai făcut, tu să te uiţi la ele! Sortează-le, fii atent la detaliile care apar în fiecare, doar ai pretenţia că eşti fotograf, şi doar apoi postează-le pe internet. Nici tu, nici eu nu vrem să mă văd zâmbind, cu un maldăr de gunoi în spate. Voi da remove tag şi poate şi unfriend. Sigur, dacă suntem prieteni foarte buni, voi participa la poze stupide, cretine şi amuzante, că asta fac prietenii între ei. Ştiu sigur că pozele alea nu vor vedea lumina monitoarelor.

– bun, mi-ai făcut poze la un eveniment. În secunda doi, îmi dai add pe facebook şi începi să mă tag-uieşti. Cu toate că apreciez cererea ta de prietenie, ar fi frumos să-mi trimiţi un mesaj, să te prezinţi şi să-mi dai link la pozele făcute de tine, în care apar şi eu. Crede-mă, dacă îmi plac, îmi voi da tag singură şi chiar am să te apreciez şi am să precizez sursa foto.

Mi-am blocat o dată opţiunea de a fi tag-uită, tocmai din cauza unor lucruri de mai sus. Însă, din respect faţă de prietenii, clienţii, bloggerii sau agenţiile care ştiu să foloseasca facebook-ul, mi-am reactivat-o. Facebook înseamnă şi tag, iar eu vreau să mă joc cu opţiunea asta. Dar cu oameni inteligenţi.

10 Comentarii
  1. zoso1 August 2011

    eu le cer inclusiv să şteargă pozele in care mă strâmb sau sunt cu gura derschisă, sau dorm, sau dorm pe mine sau plm. oamenii sunt idioţi, iar “ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face” nu se aplică decât in cazul altora, nu şi lor.

  2. alex bartis1 August 2011

    notat :)

  3. lilisor1 August 2011

    Tocmai de aceea întreb oamenii dacă vor să fie „pozaţi”, că nici mie nu-mi place să mă surprindă lumea când mă strâmb sau să-mi bage blitz-ul în ochi. Deşi … în ultima perioadă, numai strâmbături am tras în faţa aparatelor foto. Fără să vreau, fireşte!
    Că după ce filtrez şi şterg, mai îmi scapă câte o poză nereuşită, partea a doua. Îmi cer scuze şi dau vina pe ochelarii murdari :P. Şterg pozele care nu-s prea flatante pentru „subiecţi” (ah, ce termen specific cercetătorilor britanici am băgat!), mai ales dacă mi se atrage atenţia. Cu pozele de grup e mai aiurea că unii se strâmbă, alţii zâmbesc şi fiecare vrea poza în care arată mai bine, chit că celălalt s-a strâmbat. Şi, da, aşa zic şi io: un aparat foto DSLR nu te face fotograf, ci doar un blogger with an expensive camera, cum îmi place să spun.
    Io totuşi zic să precizezi şi de faza cu blitz-ul. Sunt oameni care exagerează şi nu ştiu să seteze aparatul astfel încât să nu folosească blitz-ul şi ziua. Am io un fix pentru lumina aia enervantă care mă orbeşte pentru câteva secunde.

  4. florica1 August 2011

    @Lilisor: Tu esti exemplu de “asa se face” :) :*

  5. Dee2 August 2011

    Pseudo-fotograf fiind si eu la astfel de evenimente, chiar ma feresc, empatizand, sa pun pe feisbuci sau oriunde, fotografii “dubioase”. Reciproca nu e valabila insa mereu. Eu chiar preferam sa apelez la transfer.ro inainte si sa-si puna fiecare ce poza vrea, pe undeva, daca vrea, insa in timp am vazut ca tot mai multa lume se iubeste cu tag-urile. In acelasi timp, accept rusinata mesajele in genul: “scoate poza aia, te rog..” in cazul in care le gafez.

  6. Liv2 August 2011

    Mare dreptate ai! Nici eu nu-i inteleg pe cei care, una-doua, trantesc pe diversele site-uri toate pozele facute, indiferent cum au iesit, fara sa le filtreze deloc! Si inteleg si mai putin daca in pozele respective apar si alte persoane in afara de cel care pune pozele pe net. Eu cand fac poze le aleg doar pe cele ok (la modul general si la modul particular – cum a iesit fiecare), nu le pun daca in ele apar oameni care in general nu-si pun ei poze pe net, sau daca apar necunoscuti etc. Mie mi-a facut o prietena foarte buna -culmea – o “nefacuta” din asta, a pus niste poze cu mine si o persoana care nu trebuia sa apara pe net, din motive foarte intemeiate, ceea ce ne-a dat mari batai de cap. Am fost destul de dezamagita de toata povestea.

  7. Raimi2 August 2011

    Un material binevenit … Cine se simte ca mai greseste din cand in cand in fotografie, daca e sincer cu el si cu pasiunea lui, are ocazia de a-si revizui putin atitudinea ca in viitor sa nu mai comita greseli. Daca persista in eroare, atunci … e trist.

  8. papa sirb5 August 2011

    acuma, io mi-s mai de moda veche: de regula cand fac poze, de cele mai multe ori nereusite, prefer sa le pastrez pentru mine. Nu-mi dau seama ce placere este aia: sa le pui pe feisbuci. De ce trebuie sa informez o lume intreaga unde am fost, cu cine si ce am facut. Nu-mi dau seama ce placere se afla in faptul ma vede toata lumea. Parerea mea! Hic.

  9. Sugel5 August 2011

    Nu vreau sa zic ca acuma fac poze bune pentru ca mai am enorm de mult de invatat si o sa invat fericit alaturi de sotia mea dar ar fi incorect sa spunem ca nu exista o anumita evolutie…Pe la 16 ani in vara lui 2006 mi-am castigat primul aparat foto un biscuite pe care l-am devorat in cateva luni. Faceam multe poze pe atunci si chiar imi placea uneori ce iese acum rad cand le vad . Am asteptat asa demult sa avem amandoi un DSLR ca sa putem face poze calumea impreuna Sony-ul fiind stricat incat ne-a venit greu sa credem ca a sosit in sfarsit 7D-ul.

  10. Diana5 August 2011

    Și ce aparate își iau, cu obiective profesioniste… și nici măcar nu știu să le țină bine. :lol:

  11. […] Vă dați seama cum merge el acasă și visează că gătește într-un restaurant cu cel puțin o stea MIchelin? Știți cum e nenea ăsta? Ca ăia care cred că un aparat foto îi face fotografi! […]

Păreri?