Un alt specimen al faunei urbane: gustătorul de supermarket

Gustătorul de supermarket a apărut în urma unei strategii de marketing: promoțiile din marile magazine care te invită să guști produse noi. Dacă nu era cineva într-un departament de marketing care să zică: “bă, dar hai să le și dăm la proști să guste ce vrem să cumpere!”, gustătorul de supermarket nici măcar nu știa care îi e destinul. Ar fi trăit toată viața neîmplinit, simțind că ceva lipsește, ceva ce l-ar putea face să se simtă și el că trăiește, dar nu știa ce. Ar fi murit fără să știe care e menirea lui pe această planetă.

Gustătorul de supermarket nu e pretențios. Fie că vorbim de mezeluri, iaurt sau ciocolată, gustătorul de supermarket e la datorie! Îl vezi cum se apropie, timid, de stand, după ce, în prealabil, a dat câteva târcoale, să nu creadă lumea că e disperat. Când ajunge în față, mimează interesul despre produs, ascultând discursul sec al promoteriței, când singura lui dorință e să înfigă barbar scobitoarea în bucățica aia de salam de vară gratis. Și chiar dacă pare un joc al hazardului, există o strategie foarte bine pusă la punct: ia o bucată, întreabă promoterița despre produs, mai ia o bucată, mai pune o întrebare, se mai învârte în jurul standului, mai ia o bucată. Un gustător de supermarket profesionist nu va lua niciodată mai mult de trei ori, să nu-l țină minte promoterița, ca să poată reveni după 15-20 de minute ca și cum ar fi un om nou. Gustătorul de supermarket e un maestru al deghizării și manipulării. Există chiar zvonri că serviciile secrete ar racola spioni din rândul gustătorilor de supermarket.

Un gustător de supermarket poate chiar supraviețui doar cu mâncare de la promoții, dacă are norocul să găsească zilnic ceva de gustat. Iar la câte supermarket-uri sunt, sigur găsește! Astfel, putem spune că gustătorul de supermarket face parte din cea mai adaptabilă specie: dacă prinde o zi de iaurt, se adaptează, dacă prinde o zi de cereale pentru lapte, se adaptează, dacă prinde o zi de chips-uri, evident, se adaptează. E pișcotarul suprem!

Am fost martorul unui succes total pentru un gustător de supermarket. Se înfrupta de zor dintr-o farfurie pusă pe vitrina de mezeluri. Vânzătoarea vine și îi spune cele mai dulci cuvinte pe care le-a auzit în cariera lui:

– Puteți mânca tot, oricum nu gustă nimeni…

Seara, când s-a întâlnit la o bere cu prietenii lui degustători de supermarket, a fost un erou.

Alte specimene: hipsterul bătrânpițipoanca bătrânătatăl blazatvecinul util societățiibiciclistul evanghelistbărbatul care s-a jertfit pe altarul căsniciei, super calificatul.

3 Comentarii
  1. Doru Șupeală29 Octombrie 2013

    Oare gustătorul de supermarket care devine vegetarian ar putea supraviețui?

  2. zicu29 Octombrie 2013

    @Doru Șupeală: Dupa cum spuneam, e cea mai adaptabila specie, deci, da!

  3. brontozaurel3 Noiembrie 2013

    Cand am citit titlul, am crezut ca e vorba de aia care desfac chestii ambalate, le incearca si apoi le pun frumos la loc pe raft in asa fel incat sa para neatinse. Ca sa pice altii (ca mine) de fraieri. :(

    Am luat asa cosmetice, dulciuri, pachete cu baterii… Ma rog, bateriile cred ca nu le-au mancat si probabil nici cosmeticele…

    Astia care gusta de la standuri macar sunt in limitelele legalului… spre deosebire de baba pe care am vazut-o desfacand o cutie de inghetata, luand din ea cu degetu’ si apoi punandu-i la loc capacul si asezand-o la loc printre celelalte… sa o ia de acolo si sa o plateasca un fraier… :(

Păreri?