Traiul la comun

Odată încheiată etapa studenţiei, se cam închide şi izvorul de bani numit părinţi. Cu alte cuvinte, se termină alimentarea cardului pe motivul “trebuie să îmi cumpăr cărţi”. Gata! Nu mai faci parte din specia PSP (pe spinarea părinţilor) Eşti pe carte de muncă, ai cheltuieli, facturi şi chirie de plătit. Dintr-o dată, observi că dacă nu cumperi ulei, în mod suprinzător, nu ai. Că pungile de cartofi, ce tronau odinioară plictisite pe balcon, nu te mai încurcă, pe motiv că nu mai există.

E momentul în care colegii/colegele de apartament, alături de care ai hotărât să îţi continui traiul, nu de alta, da’ e mai ieftin aşa, suferă o transformare. Începi să observi lucruri pe care nu le-ai conştientizat în ultimii 4-5 ani. Dacă, printr-o minune, primeşti pachet de acasă, el se împarte la 3 sau 4. În schimb, dacă ei/ele primesc pachet, e doar pentru ei, tu trebuind să tragi de o rudă de salam o săptămână întreagă. Mai realizezi că hârtia igienică se consumă cu o viteză inumană şi că “mai spălaţi-vă la cur, în loc să consumaţi atâta hârtie” nu e chiar o metodă barbară şi de nediscutat.

Apoi, gălăgia chefurilor de odinioară e întreruptă brusc de problema tigăilor nespălate, a mopului care, dintr-o dată, e mai puţin igienic şi plin de păr, sau de faptul că X e atât de idiot, încât răstoarnă, în fiecare dimineaţă, cafeaua pe aragaz. Şi care-i problema? Că doar tu, fraierul, faci curăţenie în casa aia, pe care o putem numi suav “cocină”, în cazul în care lipseşti pentru o săptămână.

Atmosfera în căminul vostru devine şi mai agitată, frustrările se acumulează. Începi să realizezi că ai 25-26-27 de ani şi stai tot cu “fetele” sau “băieţii”. Dacă eşti băiat, te gândeşti serios să îţi găseşti una la care să te muţi. Măcar aşa, ai avea haine curate şi o pită unsă. Dacă eşti fată, e mai grav.

Încet, în mintea ta se naşte ideea răzbunării: “mă mut!”. Evident că nu ai bani de aşa ceva. Dar, e cert! Te muţi!. În fiecare noapte, în pat, refaci mental lista obiectelor care îţi aparţin: maşina de spălat, aspiratorul, prăjitorul de pâine… Tremuri de satisfacţie! Vor rămâne fără ele!

E clar ce v-am explicat până aici? Bun, aţi înţeles acum de ce unii se căsătoresc direct după terminarea facultăţii :)

4 Comentarii
  1. Dan Ciulea17 Martie 2010

    eu am asteptat 2 luni :))

    • florica17 Martie 2010

      @Dan Ciulea : Pana sa te muti si sa te casatoresti?

  2. Dan Ciulea18 Martie 2010

    exact … dupa 2 luni de la terminarea facultatii, m-am casatorit… nu se mai putea :))

    • admin18 Martie 2010

      @Dan Ciulea: Felicitari si o casa de piatra in continuare:D

Păreri?