De ce mi-e dor de fostul job

Toată lumea mă întreabă dacă mi-e dor de fostul loc de muncă. E normal să-mi fie, dar pun pariu că nu ghiciți de ce îmi este cel mai dor. Nu, nu de capsator, slavă cerului, la biroul actual am capsatorul meu şi nu mai trebuie să-l păzesc.

Cel mai şi cel mai dor îmi este de telefonul fix sau mai bine spus de plăcerea inimaginabilă pe care o aveam atunci când mai trânteam receptorul. Dacă sunteți fani Seinfeld, ştiţi că avea un scetch fix despre treaba asta.

Nimic din noua tehnologie nu poate înlocui bucuria cretinoidă de a trânti cuiva telefonul în nas. Ce să fac cu iPhone-ul? Că doar n-o să-l dau de pământ. Şi dacă îl dau, doar eu sufăr, nu şi celălalt. Mi-e dor să mă prefac că s-a întrerupt şi să trântesc receptorul. Mi-e dor de momentele frumoase în care, dacă cineva chiar sărea calul, îi putea trânti liniştită telefonul în nas. Ahhh, ce vremuri bune!

Dacă lucraţi în companii care încă mai au telefoane fixe sau lucrați la stat, vă rog din suflet, nu lăsaţi timpul să treacă degeaba! Trântiți receptorul ăla şi cum ziua de mâine nu ar exista şi faceţi-vă provizii de amintiri frumoase, că o să dispară de tot în curând şi nu prea văd cu ce o să înlocuim această bucurie simplă, dar intensă.

3 Comentarii
  1. Peter4 Septembrie 2017

    Eu mi-am insemnat capsatorul cu toata incantatiile ca sa stie toti ca e al meu, ca fostul a disparut

Ai o părere la părerea lui Florica? M-am răzgândit