Stăm și așteptăm

Așteptăm să se întâmple ceva, poate o minune. Suntem atât de resemnați, încât credem că doar o minune ne mai poate salva. Disperarea te face să crezi în minuni.

Ne amăgim că n-are cum să continue la nesfărșit, că tot o să li se înfunde, că o să cadă cumva, de la sine. Și asistăm, neputincioși, de pe margine, cum ei nici măcar nu se clatină. Fiecare declarație, fiecare ieșire publică, fiecare cuvânt spus în batjocură sunt cuie în sicriul în care se află prezentul și viitorul acestei țări.

Și noi stăm și așteptăm.

Să se întâmple ceva.

Să ne scape cineva.

Cineva trebuie să ia atitudine!

Nu mai ieșim în stradă, stăm și așteptăm. Ne-au sfidat atât de mult, ne-au gazat, ne-au bătut, încât au reușit să ne asaneze spiritul civic redobândit atât de greu. Mai bine stăm și așteptăm. Le-au trebuit doar doi ani să ne distrugă.

“N-are cum, bă, să le meargă la nesfârșit, cumva tot o să pice!”

Și ei sunt la fel de puternici, la fel de nemernici, la fel de sfidători, iar noi stăm și așteptăm.

“Băi, dar chiar nu le e rușine? Cât o să-și mai bată joc de noi? Până unde? Cât mai înghițim? Haideți, oameni buni, să facem ceva, că ăștia ne îngroapă pe toți!”

“Așa e, trebuie să facem ceva!”

“Da! Hai să stăm și să așteptăm, se vor îngropa singuri! N-are cum, universul trebuie să se autoregleze!”

Sâmbătă e ziua noastră. Sărbătorim 100 de ani stând și așteptând.

Stăm și așteptăm.

Atât mai putem.

2 Comentarii
  1. Dan Andrei1 Decembrie 2018

    De ce nu ieși tu? În loc să-i critici pe alții ia o atitudine activă. Succesuri!

Păreri?