Am făcut sport cu antrenor personal și încă mai pot tasta!

A trecut o lună de când fac sport sub îndrumarea unui antrenor și nu am murit. Mai exact, am mers în fiecare luni, marți, joi și vineri. Sau, cum ar spune cei de la VICE, am făcut o lună sport în draci ca să nu faceți voi! Deși ar cam trebui să facem cu toții :)

În primul rând, eu sunt genul de om care se uită la burgărașii lui Mariciu și fac fundul mare doar din priviri. Nu am o genetică foarte bună, dar asta nu înseamnă că e cazul să plutesc în derivă, ca o balenă pe mare, ci doar că trebuie să muncesc de două ori mai mult decât un om normal. Asta-i viața, asta-i gara.

Dintr-o mie de femei, n-au niciuna ochii ei 

Cum am ales sala de sport? Foarte simplu, e aceeași la care am fost tot anul trecut. E atât de aproape de casă, încât mi-e și jenă să nu merg. Practic, e la nici 500 de metri. Sfatul meu e să alegeți întotdeauna cea mai apropiată sală de casă, altfel o să apară 100 de motive și scuze ca să nu mergeți. Așa am făcut și eu, noroc că m-am trezit la timp. Când eram angajată full time, mergeam seara la cursuri de zumba sau alte ore și a fost ok. Nu mergeam însă zilnic și cum sunt o persoană matinală (genul ăla enervant, vesel și zâmbitor la 6 dimineața), nu prea dădeam randament. Anul trecut, când am schimbat placa profesională, am început să merg dimineața la sală, în fiecare zi, și am slăbit destul de mult. Mi-a crescut tonusul, masa musculară și în general pofta de viață. Am lucrat la început haotic, apoi am cerut ajutorul antrenorilor de acolo (super oameni!), care mi-au dat un program personalizat și mi-au arătat cum să folosesc corect aparatura. Mi-am dat seama, după o perioadă, că oricât trăgeam stagnam și că era cazul să trec la următorul nivel. Antrenor personal. Omul cu biciul, nuiaua și pregătirea necesară să scoată unul din mine.

Pizza, pizza, mi-am lărgit rochița

Alimentația. Știiiu, nașpaaaa. Adio burgărași și alte bunătăți. Abdomenul se face în bucătărie. Nu se poate sală fără o alimentație corectă și nici invers. Nu are rost să vă spun ce fac eu, pentru că e un plan personalizat. Cel mai bine e să vă faceți analizele înainte de a vă apuca și să mergeți la un nutriționist bun bun. Recomandarea mea este, evident, Sigina. O să vă ajute mai mult decât credeți și NIMENI nu o să vă spună să mâncați doar salată în fiecare zi. Nu-i dracul așa negru. În plus, o să vedeți, dacă ți-e poftă de pizza, poți mânca două-trei felii, pentru că o viață avem. Hai să nu avem și fundul mare :D

Antrenorul îți dă, dar nu îți bagă în traistă

Antrenoarea mea e o tipă dură ca profesionist, dar extrem de caldă ca om. Efectiv simți că te chinuie cu dragoste, pentru că, până la urmă, de aia merg la ea, să avem împreună rezultatele pe care le doresc. Sfatul meu, atunci când vă alegeți un antrenor personal, e să discutați cu el înainte și să vedeți dacă este chimie. Eu, de exemplu, sunt foarte conștiincioasă. Antrenoarea îmi spune ce trebuie să fac, eu tac și execut, ea mă corectează de fiecare dată când greșesc, totul merge lin, ca o apă cristalină… de transpirație și disperare.

Nu sunt genul de om care răspunde ok la stimuli de încurajare permanenți, de genul: “Hai că poți!!! Încă două!!! Nu sta!!!” Cel mai probabil, aș renunța din prima la un asemenea antrenor, dar, hei, asta sunt eu :) Fiecare trebuie să își găsească partenerul potrivit. Eu am avut noroc că o cunoșteam pe a mea, așa că am ars această etapă. Indiferent de ce antrenor îți alegi, nu îți fura singur căciula. Dacă omul ăla ți-a spus să faci trei serii de câte 50, fă-le cum poți, mai oprește-te pentru aer, dar fă-le până la capăt! Gândește-te că dacă azi nu faci trei exerciții, mâine îți bagi picioarele și nu le faci pe restul, iar rezultatele nu vor apărea și o să te întrebi de ce. În plus, dacă azi nu le faci pe alea trei, mâine, când îți dă patru, cum o să le faci? Yep, o să te prindă cu mâța-n sac. Să lucrezi cu un antrenor costă nu doar timpul tău și al lui, ci și financiar e un efort mai mare decât un simplu abonament la sală. Respectă timpul pe care îl aveți împreună!

Te cunosc după sandale, că ești fata cea mai tare

Ca să răspund direct la întrebările pe care le-am mai văzut, nu ai nevoie de niciun echipament special sau de firmă. Te duci să faci sport, nu parada modei. Doar dacă vrei să agăți la sală, dar asta e o altă discuție. O pereche de pantofi sport, un tricou, o bustieră și o pereche de iegări sunt OK, de oriunde îți permiți și vrei să le cumperi. Aș face însă o paranteză pentru doamne: bustiera e foarte importantă, eu am una de la Adidas și chiar se simt banii în plus. Bine, dacă vreți să vă luați echipament complet de la Adidas sau Nike, doamne-ajută-vă! Vreau doar să subliniez că orice echipament e ok, nimeni nu judecă pe nimeni și toți oamenii transpiră la fel, până la urmă :)

Vino mamă să mă vezi, cum mi-e rău printre livezi 

Pe scurt, o să fie rău până o să fie bine :)) În prima săptămână, proaspăt întoarsă din concediu și cu trei săptămâni de pauză de sport, nu mi-a fost bine deloc. Ca să fiu și mai sinceră, am răcit, am avut febră, sistemul imunitar mi-a fost varză și abia umblam. Am făcut febră musculară în locuri în care nici nu credeam că e posibil și am avut seri în care am adormit la 8, de epuizare. Am fost efectiv paralizată, îmi lua 3 minute să-mi iau blugii pe mine. Bașca mi-a fost rău și de la schimbarea alimentației. Corpului meu i-au trebuit patru săptămâni să înțeleagă că “frate, asta e, asta e noua noastră viață” și să pot funcționa ca un om normal, care mai are de muncit, făcut mâncare, ieșit în oraș, trăit în general.

Ceea ce vreau să spun, de fapt, e nu că te obișnuiești cu efortul (că asta face un antrenor, îți surprinde corpul zilnic), ci te obișnuiești cu ideea de a face sport intens. Nu a murit nimeni, nici măcar eu, așa că nu o să mori nici tu. Fun fact (nu e fun deloc, dar vreau să îndulcesc situația): corpului îi ia minim 6 luni să se obișnuiască cu un alt stil de viață, așa că trebuie să ai răbdare și să înțelegi că schimbările nu se pot produce peste noapte.

Concluzii și rezultate, că-s mai bune decât toate

Luni e cântarul oficial, dar nu am nevoie de el ca să aflu ce văd deja în oglindă. Ca în transformers, corpul meu se adună, se tonifică, devine mai puternic, mai fit. E un proces care, deși e abia la început, are deja rezultate vizibile.

Cât o să mai continui cu antrenor? Nu știu, probabil toată viața :)) Îmi pare rău că nu m-am apucat mai devreme, pentru că simt că tot ce am făcut înainte la sală a fost o joacă de copii. În plus, pentru mine funcționează foarte bine sistemul acesta prin care altcineva își bate capul cu ce fac astăzi, eu mă concentrez să fac corect fiecare exercițiu pe care mi-l dă.

PS: Sper că nu citiți acest articol din fața unei pizze. Sau dacă o faceți, să nu-mi trimiteți poze! :))

11 Comentarii
  1. Dragos16 Februarie 2018

    Eu maine fac o luna de cand am inceput cu antrenor personal. Tot ca tine, realizez ca asta e cea mai buna alegere pe care am facut-o pana acum. Sala e ceva mai departe decat unde mergeam pana acum, dar nu pot sa lipsesc, ca mi-e rusine de omul ala :) Am mers si racit, si accidentat si nu am patit nimic. In mod normal, sigur as fi ramas acasa in zilele alea.
    Planul lui e ca in vreun an de zile sa nu mai am nevoie de el, dar probabil nu o sa fiu atat de disciplinat incat sa ma tin singur de treaba.
    Sa inchei ca la AA, numele meu este Dragos, am o febra musculara continua de o luna de zile si imi place la nebunie.

  2. Constantin16 Februarie 2018

    Am citit articolul in timp ce mancam o ciocolata…care e problema? :)

  3. Bubu16 Februarie 2018

    Cu waffel e voie?

  4. Daniel B16 Februarie 2018

    Tot ce mancati voi se pune la voi. Tot ce munceste ea la sala se pune la ea ;). Asa ca… avantaj ea :))

  5. Alin19 Februarie 2018

    Zic sa vad si eu sala respectiva, fac click pe link si surpriza primele poze sunt dintr-un supermarket cred.. nu stiu cum e la Cluj, dar in Bucuresti sunt separate salile de fitness/forta de magazine. http://prntscr.com/igp57p.

Ai o părere la părerea lui florica? M-am răzgândit