Scurtă poveste medievală

Domnița Florica se plimba, îngrijorată, dintr-un colț în altul al încăperii. Tensiunea la curte era mare. Cavalerul Zicu lipsea de câteva zile și nu se știa nimic despre el. A zis că pleacă după apă și dus a fost. Servitoarele ei încercau să-i ridice moralul, dar nimic nu o putea înveseli. Întrebările o măcinau: “oare e mort?”, “oare m-a părăsit?”, “oare mai vine odată cu apa aia? că mor de sete și apa din cetate e de tot rahatul!”

În cealaltă parte a ținutului, cavalerul Zicu zăcea într-un șanț. Își amintea doar că armăsarul lui a luat-o razna și l-a aruncat din șa. Simțea un miros plăcut, de mâncare. Apoi, și-a dat seama că era mirosul lui, gătindu-se la soare, sub căldura armurii. Mirosea atât de bine, încât îi venea să muște din el, mai ales că era lihnit de foame. Apoi, și-a dat seama că fierbea în suc de cavaler și a ieșit din armură ca ars. Cu ultimele puteri, că era afectat rău, poate și puțin mahmur, a căutat un porumbel (porumbeii mesageri erau, pe vremea aia, pe toate gardurile, ca smartphone-urile în ziua de azi), a scris un mesaj, i l-a legat de picior și i-a dat drumul, cu speranța că GPS-ul porumbelului era setat pe coordonatele cetății.

Liniștea mormântală a camerei domniței Florica a fost conturbată de o lovitură puternică în geam. Era porumbelul, care a ratat aterizarea. Bucuroasă că poate fi un semn de la iubitul ei, s-a năpustit asupra porumbelului, i-a dat două palme, să-și revină, a luat mesajul și l-a citit, pe nerăsuflate:

“Draga mea, mi s-a defectat calul.

Al tău, Zicu

PS: Am băut toată apa”

În weekend, vom fi la “Serbările cetății Oradea”, încă un eveniment care pune acest oraș pe harta manifestărilor culturale românești. Oradea începe să se miște din ce în ce mai bine în zona asta, ceea ce e de lăudat. Odată cu acest eveniment, începe și comunicarea festivalului “Toamna orădeană”, al cărui site se lansează în noaptea asta. În plus, există pagină de facebook și cont de twitter. Vom avea un program extrem de variat, cu tot felul de activități, plimbări prin cetate și vânătoare de QR code-uri, ceea ce sună extrem de interesant. Pentru asta, trebuie să mulțumim partenerului pe online a Casei de Cultură din Oradea (pentru Serbările Cetății și Toamna Orădeană), compania cu care am colaborat foarte bine în cadrul proiectului “Bloggeri la schimb” și care e din ce în ce mai activă în online, Siemens.

1 Comentariu
  1. Bogdan Pater6 Iulie 2012

    Vă așteptăm cu armăsari unul și unul! :D

  2. […] Timişoara: eu, Corina, Alexandra, Cristina şi Tiţa, iar acolo ne vom întâlni cu (cel puţin) Răzvan şi Alina, Dani, Maka, Hoinaru şi orădenii noştri […]

  3. […] consider că am ceva de spus, deci cu ochiu’ pe mine ca pe butelie! Mai târziu ne vedem cu Răzvan şi Alina,  Maka, Hoinaru, Tiţa, Alexandra, Tudor, Diana, Corina , Ovi, Gaben, Lilisor cu […]

  4. […] primit cu drag zilele astea pline de evenimente frumoase. Soare cât cuprinde, oameni mult mai guralivi decât mine, dar frumoși, de o frumusețe de aia ce exprimă bunătate. […]

Păreri?