Să nu ne ascundem, săptămâna asta se lucrează doar teoretic

Dacă am tratat săptămâna de dinainte de sărbători, ni se pare normal să-i acordăm aceeași atenție și celei de după. Mai ales că e de o importanță net superioară.

Am ieșit în oraș cu niște treburi. Trafic de weekend și o stare de dolce far niente. Am înțeles că elevii mai au vacanță și azi, deci probabil majoritatea părinților și-au mai luat o zi liberă.

Oricum, săptămâna de după sărbători are bizara calitate de a nu exista. Se manifestă fizic, că așa sunt protocoalele stabilite de societate, dar la nivel de percepție nu există. E un fel de prelungire a sărbătorii la muncă.

Și mâine se va simți un “nu se lucrează nimic” în aer atât de puternic, încât, dacă vei face liniște, vei auzi murmurul de prin birouri. Se duce la serviciu mâncarea de care s-a scârbit lumea acasă și se mănâncă, din nou, aceleași “dish-uri”, dar împreună cu colegii. Cu scârbă, dar parcă are alt gust la birou. Se ciocnesc ultimele ouă, că doar e a patra zi de Paște, cu o indigestie suntem toți datori! Se povestește cum a fost, de parcă nu ar fi trecut toată lumea prin același scenariu: mâncat mult și povești cu familia.

– Și, cum a fost?

– Ca în fiecare an, a trecut repede.

– Da, nu mai sunt sărbătorile de altădată…

– Atâta am mâncat, că nu mai vreau să văd mâncare…

– Da, nici eu…

– Mai vrea cineva drob?

– DA!!!

Se rezolvă DOAR urgențele, tot ce se poate amâna se amână pe joi, că doar încă e sărbătoare, ce mama naibii, o viață avem!

Mai o pauză de cafea/țigară, mai un facebook.

Când se va trezi lumea din mahmureala mielului, va fi joi după-masă și toți se vor întreba unde s-a dus săptămâna asta.

– Cum trece timpul…

– Da, trece viața pe lângă noi…

– Nici timpul nu mai e ce-a fost…

– A mai rămas un pic de friptură de miel, mai vrea cineva?

– Dă-o încoace, că e păcat s-o aruncăm…

Și așa se face vineri, când oricum nu lucrează nimeni.

– Atâta o să am de lucru săptămâna viitoare, de n-o să-mi văd capul…

– Da, bine că vine weekend-ul și s-a făcut vreme de terase!

– Hai să ciocnim ultimele două ouă și să merem acasă!

Păreri?