Food a la Cluj: casa aromelor libaneze

Hei, salut, ce faceți?

Sunt Alina și ne reîntâlnim în cadrul uneia din cele mai iubite rubrici ale blogului. Dacă încă nu ați început cu summer body și ronțăiți doar rucola, ați ajuns unde trebuie, pentru am găsit o nouă bijuterie!

Într-un Cluj care stă destul de prost la capitolul bucătării cu specific, deschiderea restaurantului libanez House of Aroma este ca stafidele în orez: perfectă! Bine, dacă e să fim corecți politic, descrierea restaurantului pe facebook este “greek and mediterranean, italian and middle eastern”, că nu au doar preparate libaneze. Dar, hei, nu ne-am dus să mâncăm pizza la libanez, că nu ne-am stricat (încă) de cap.

Restaurantul este situat chiar deasupra la Engels Bistro, în, ați ghicit, piața Engels, pe str. Brasov nr. 56A (la etaj), mai exact. Primul lucru pe care l-am observat când am intrat a fost că ciu-ciu terasă, dar pentru că toate geamurile mari erau larg deschise ne-am simțit chiar super bine. Locul este foarte cosy și primitor, decorat cu gust, fără prea multe avioane de design. Când am mers noi duminică la prânz mai era doar o masă ocupată, deci servirea a mers rapid. În plus, muzica orientală te bagă direct în starea de spirit necesară.

Prima impresie bună: băuturile. Am fost plăcut surprinși să găsim în meniu chestii mai speciale, de exemplu eu am băut un șpriț de mere (suc de mere + apă minerală), iar Răzvan și-a luat weissbier cu cola (foarte bună combinația).  Mai puteți încerca Spezi (Cola+ Fanta), Bitter Lemon sau Tonic Water, am spicuit câteva, ca să vă dați seama că au băuturi simpatice.

Apoi, am trecut la aperitive, unde au două secțiuni (reci și calde) și vă spun sincer nu a fost ușor să ne decidem. Pe de o parte eram tentați să ne luăm chestii pe care le mâncăm de obicei, să vedem cum le fac cei care chiar se pricep, pe de alta am vrut să încercăm noutăți. Am hotărât că mai trebuie să venim cu măcar doi prieteni data viitoare, ca să putem testa cât mai multe aperitive, unul din punctele forte ale bucătăriei libaneze. Credeți-mă, e super frustrant să ajungi acolo și să vrei să-ți iei din toate. În timp ce discutam cu ospătarul, l-am zărit pe bucătar și am știut că locul e ce trebuie: nu era român.

Ne-am decis până la urmă pentru o porție Mutabal (16 lei) – vinete, pastă de susan și ulei de măsline –  și o porție de Muhammara (14 lei) – pastă de ardei Kapia, roșii, ceapă, pesmet, nucă, sos de rodii, ulei de măsline. Nebuniile astea două au venit alături de niște lipii făcute de ei, proaspete ca o zi de mai. Să vă zic cum a fost când am încins cu ele sau deja salivați? Puteți continua, a fost ge-nia-al!

Eram deja cam 70% sătui, dar am zis “heeei, dacă tot am venit până aici, trebuie musai să ne porcim și cu un fel principal și aia e, nu mai mâncăm nimic azi!” Și am făcut exact ce v-ați aștepta: fix asta! :))

Eu, care sunt mai deschisă culinar spre deosebire de prințul Răzvan, am sărit direct pe Kafta Biltahinen (39 lei) – carne de vită și berbecuț, pastă de susan și orez cu stafide și legume. Preparatul a venit însoțit de o salată de pătrunjel cu ceapă, care a completat perfect fiecare îmbucătură. Carnea a fost perfect condimentată și învelită într-o de pastă de susan care era ușor amară, orezul era dulce, iar salata fresh și crocantă! Ce combinație, ce nebunie, loved it!

Răzvan și-a luat Rasasfur de Vită, una din specialitățile casei (32 lei), care conține mușchi de vită, ardei, ceapă, coriandru, sos de rodii, usturoi, ulei de măsline și și-a luat și el o porție de orez, la fel ca mine. Sosul în care făcea băiță vita era ușor acrișoar, ceea ce m-a frapat, că n-am mai întâlnit mușchi de vită cu asemenea sos, dar s-a combinat perfect cu orezul. Și chiar dacă sosul a fost mai uleios, senzația a fost light, nu știu ce i-au făcut de a ieșit așa bun!

Trebuie să vă spun că am vorbit puțin cu patronul (care e, ați ghicit, libanez), pe care l-am felicitat pentru mâncare și am aflat că aproape toate ingredientele vin din străinătate, inclusiv orezul, mirodeniile, iar asta se simte în preparate. Cine face mâncare chineazească cu orez din Metro sau pizza cu brânză din piață n-o să poată reproduce niciodată gustul autentic. Am ținut neapărat să punctez acest aspect.

Nu știu cum e meniul mediteraneean și sincer nu îmi pasă. Trebuie să mă întorc să continui plimbarea gastronomică libaneză, că nu am testat nici un sfert din gustările reci. Eventual, scrieți-mi când mergeți, să vin și eu să mai gust una alta :))

Mai are rost să scriu că îl super recomandăm? Nu are.

4 Comentarii
  1. Nobu12 Mai 2018

    Ceva din partea casei?
    Intreb pentru ca in majoritatea restaurantelor libaneze, turcesti, etc…se ofera ceva din partea casei.
    Au ei “traditia” asta, foarte putini o incalca.
    Eu o consider un fel de surpriza, poti sa primesti meze gratis, sau un ceai, sau o prajitura…. dar ceva tot primesti.
    La restauranmtele noastre “traditionale” nimic de genul asta. De fapt, nu cred ca am primit vreodata ceva din parte acasei la un restaurant traditional romanesc.

    • Florica13 Mai 2018

      Din pacate nimic. Ai dreptate, sunt foarte putine restaurante care ofera un mizilic din partea casei si ii mentionez de fiecare data cand se intampla, tocmai pentru ca e foarte rar.

    • Geta14 Mai 2018

      La ”Sinaia” aveau, dar nu știu dacă mai au și acum.

  2. Florica14 Mai 2018

    Vaii, n-am mai fost la Sinaia de ani de zile.

Păreri?