Profesoarele şi facebook-ul

În liceu am avut o profesoară de limba română pe care am iubit-o enorm. Femeia avea un stil de a te face să înţelegi lucrurile cu binişorul, ştia să fie exigentă, dar şi drăgăstoasă atunci când trebuia. Pentru mine, ea a fost diriginta mea, omul meu de suflet, profesoara pe care o să mi-o amintesc cu drag toată viaţa. Anul trecut, de 8 martie, am sunat-o să îi urez la mulţi ani. M-a certat la telefon 10 minute că nu mai ştiu unde e liceul şi că nu m-am dus să o văd. M-a certat cu atâta drag încât mi-au dat lacrimile.

La polul opus, am avut o dirigintă. Tânără, moldoveancă de peste Prut, aprigă, înfiptă şi necoaptă. Cei patru ani petrecuţi alături de ea s-au şters cu buretele, nu simt absolut nimic când mă gândesc la ea. Nu a ştiut să se apropie de mine, nu mi-a transmis nimic. Din contră, am simţit în permanenţă că e cumva superioară, că nu se simte confortabil la jobul ei şi că trăirile şi gândurile tinerilor care îi erau elevi nu o interesau absolut deloc. Bine, nici noi, ca elevi, nu i-am făcut viaţa foarte uşoară. Mai o glumiţă, mai o ironie. În schimb, ce dorea doamna profesoară de limba română să se facă, se făcea fără discuţii!

La finalul celor patru ani de liceu, am mers cu clasa la serenade. Am fost pe la toţi profesorii cu flori, ne-am dat mâna, le-am mulţumit, în fine, am nişte amintiri frumoase din acele zile. Ştiind că vom veni cu serenada, diriginta a plecat de acasă. Când am sunat-o, ne-a reproşat că “trebuia să sunăm dinainte”, asta în ideea în care toată lumea ştia că sunt serenadele, iar profesorii ne aşteptau cu masa pusă. Că aşa se face, să fii om, după patru ani petrecuţi împreună, să ne despărţim frumos. Ea a dat-o de gard şi pe ultima sută de metri.

Zilele trecute, un fost coleg de liceu mi-a sugerat să mă împrietenesc cu fosta dirigintă pe facebook. M-am uitat la poza ei de profil, în care apare, foarte elitist, o mână care scrie cu un stilou. Am apăsat conştientă nu.

De ce aş vrea să vadă ce fac sau să văd ce face? Dacă nu a ştiut să-şi deschidă sufletul faţă de mine, nici eu nu-mi deschid wall-ul faţă de ea!

Vă las, căci doamna profesoară de română a intrat pe chatul de pe facebook şi iar mă ceartă că nu vorbesc cu ea :)

3 Comentarii
  1. Mihai Motrescu26 Octombrie 2011

    am cautat-o si eu pe profa mea de romana pe facebook dar cred ca s-a maritat intre timp si si-a schimbat numele ca nu o gasesc

  2. thaopets28 Octombrie 2011

    incredibil postul chiar de curand am cautat cativa colegi si cateva rofesoare pe facebook,stupefiat sa observ ca unele si-au schimbat numele:)))

  3. Maria30 Octombrie 2011

    Hai că mi-ai dat un impuls! Dar fără prea mare succes! Să fie de vină vârsta foștilor mei profesori sau doar preocupările diferite în care nu se include și socializarea online?

Păreri?