Primul semn de îmbătrânire

Îmi vine greu să mă mai duc în cluburi. Dacă nu se poate altfel, mă duc, da’ nu mă mai regăsesc deloc în genul ăsta de localuri. Nu mai suport înghesuiala, nu mai suport muzica asurzitoare, nu mai suport fiţele unor rupţi în cur, nu mai suport fătucile care se ard pe-un şniţel, nu mai suport cocalarii care n-au un şniţel să se ardă. A fost o perioadă când le digeram pe toate, dar a trecut. Sigur, asta nu înseamnă că am îmbătrânit, ci doar că am trecut la o altă etapă.

Am făcut puţină burtă. Aşa, cât să nu deranjeze din punct de vedere estetic. Mă mai încurcă, doar e un corp străin, dar, în principiu, m-am obişnuit cu ea. Mi-o mai mângâi, mi-o mai alint, ca orice bărbat. Când n-o s-o mai suport, o s-o dau jos, sunt convins de asta, că sunt prea tânăr să am burtă. Nu vreau să ajung să mi se spună: “las’, că e sexy să ai un pic de burtă.” E sexy pe dracu. E o scuză patetică pentru lene. Şi sunt prea tânăr să fiu un leneş patetic. Ia încearcă să dezvolţi o burtă de să nu-ţi mai vezi mătărânga şi să găseşti o făptură de sex feminin care s-o accepte, adică să-şi dorească o relaţie cu tine. Zugrav fiind.

Nu mai pun preţ atât de mare pe haine. Nu umblu ca de la ajutoare, îmi cumpăr câte ceva care chiar îmi place, da’ hainele nu mai reprezintă o prioritate. Nu sunt femeie, să am camioane de haine, nu sunt metrosexual, să am haine ca o femeie, nu sunt hipster, să am haine degeaba. Îmi place să mă îmbrac bine, când e cazul, mă mai admir în câte o oglindă, ca să-mi zgândăr latura feminină, dar nu-mi iau de la gură ca să fiu “la modă”. Poate fi considerat un semn de îmbătrânire, dar nu cred că e. Haina îl face pe om… să se creadă ce nu e.

N-am niciun fir alb. Cel puţin nu am descoperit încă. Da’ am început să mă uit după oameni chei pe stradă şi să mă îngrozească perspectiva de a cheli. Bunicul din partea tatălui a avut chelie, tatăl meu are început de chelie şi nici eu nu mă simt prea bine. N-am nimic cu oamenii chei, atâta vreme cât nu sunt unul de-al lor. Nu vreau ca Florica să-şi formeze obiceiul de a mă mângâia pe chelie. Pur şi simplu nu vreau şi voi face tot ce pot ca să evit asta. Nu mai bine mă mângâie pe burtă? Îmi place mai mult.

Nu sunt la curent cu ultimele trend-uri muzicale. Ascult ce pică, am nişte piese/artişti preferaţi, da’ nu fac din muzică un mod de viaţă. Recent, vecinul de sus a dat muzica destul de tare. Nu mai ştiu ce gen era şi nici nu contează. Primul meu imbold a fost să bat în ţeavă. Cred că ăsta e primul semn de îmbătrânire.

9 Comentarii
  1. Marian5 Iulie 2011

    ăsta e unul dintre textele tale bune, l-am cititt cu voce tare în redacţie spre a ne hăhăi în grup! :))

  2. Mr. Cabo5 Iulie 2011

    Chelia vad ca e un subiect sensibil. Mosule, la mine parul se cam duce de pe extremitatile fruntii Jason Statham style. Asa ca il rad la fiecare saptamana si am un look de badass cum nu aveam nici cu par pe cap.

    Nu iti fie frica de chelire. Embrace the baldness! :D

  3. zicu5 Iulie 2011

    @Marian: Multumesc, ma bucur ca am contribuit la buna dispozitie a unei institutii media respectabile :)
    @Mr. Cabo: Si la mine la fel, da’ inca nu e grav :d

  4. koshbo5 Iulie 2011

    In legatura cu chelia.. te tii de Muhay Thai pana iei centura fekete cu 15 danuti, dupa aia te retragi in munti cautand o experienta superioara. Si te razi in cap si te faci shaolin :))

  5. zicu5 Iulie 2011

    @koshbo: Hmm… m-ai pus pe ganduri. Deci hmm…

  6. isty5 Iulie 2011

    Flllllloooooorrrrriiinnnnnnnn Caaaaaalllliiiiinnnnneeeeessssccuuuuuuuuuu!!! iti sade bine si chel!

  7. adina5 Iulie 2011

    da…..
    atat am avut de spus:)

  8. Adi5 Iulie 2011

    citandu-l pe un prieten…”when the music is too loud, you are too old”…

  9. Andrei Donca6 Iulie 2011

    daca chelesti lasa-ti musteata , distrage atentia :)

  10. […] în revista Femeia. Şi am început s-o citesc. O pagină, şi încă una, şi încă una. Deci, ori am îmbătrânit, ori m-am clătit de cap, dar nu e deloc […]

Păreri?