Pescarii de atenție

În fiecare zi, deschidem computerele și aruncăm conținut în eter.

În fiecare zi, vărsăm tone de conținut în malaxorul de atenție numit facebook.

În fiecare zi, sperăm să prindem în undița noastră de conținut măcar un dram de atenție. Scrii un text, faci un video, un podcast, le arunci pe internet și speri să prindă. NIMIC nu îți va garanta că vor prinde. Poți doar să speri că în momentul în care dai cu undița în lac să nu existe o momeală mai bună virală decât a ta.

Vorbeam ieri cu un prieten despre eterna frustrare a creatorului de conținut: dai o dumă pe facebook, scrii un text în cinci minute pe blog -> sute de interacțiuni (like-uri, share-uri, comentarii); muncești câteva ore la un text, te documentezi, pui sudoare și pasiune în el -> nimănui nu-i pasă. Asta pentru că, spre deosebire de acum câțiva ani, fiecare om cu un cont de facebook e un pescar de atenție. Toți aruncă momeli (poze din vacanțe, poze cu copii, glume, citate, conspirații etc.) în speranța că vor prinde în cârlig un dram de atenție și se vor putea lăuda cu ea, ca un pescar adevărat. Iar asta, în timp, duce la superficialitate.

În goana după atenție, nu mai dăm importanță lucrurilor valoroase. De la gospodina care intră pe internet să caute rețete, până la corporatistul care vrea să-și dezvolte brandul personal, cu toții pescuim atenție. Cel care zice “nu-mi pasă câte like-uri/share-uri am, eu intru pe facebook doar să mă relaxez/distrez” se minte singur. Faza cu “facebook nu e doar despre like-uri” ține până ai primele 100 de like-uri la un status. Să vezi cum se umflă orezul în tine.

Ne doare în fund că un publisher a muncit la un text, uite ce tare e poza asta “împrumutată” de pe un site “haios” și urcată la mine pe profil, fără sursă! Ne doare în cot că unii se chinuie să livreze conținut de calitate (text, foto, video), ai văzut ce tare e videoul cu cățelul care nu mai poate de somn? Lasă dumele astea cu conținutul, ai auzit de ultima conspirație?

Și mai frustrant e când vezi ce mizerii se viralizează și te întrebi ce faci greșit. Schimbi undița, pui momeală și mai bună, arunci și…

Ideea e să nu te demoralizezi, dacă îți place ce faci și crezi în conținutul tău.

Gândește-te că ești pe un lac cu milioane de pescari.

Îți vine și ție rândul, la un moment dat.

1 Comentariu
  1. M.S.R.M.29 Septembrie 2016

    Da, vine rândul fiecăruia. Cum i.a venit rândul lui forrest gump sa prindă creveți: după ce furtuna a distrus celelalte vase de pescuit creveți de primprejur.

Păreri?