Când omul de lângă tine nu e ceea ce pare

Săptămâna trecută am fost cu noaptea-n cap la niște analize de sânge.

Eram, deci, adormită, pentru că nu am băut nici apă, darămite cafea. Planul era să mergem la un laborator de lângă noi și apoi la sală, ergo eram cu tot echipamentul după mine. În plus, ploua, ningea sau lapovița, nu știu exact ce era, cert e că era urât și vijelie. Vali Vijelie. Hahaha, had to be done.

Cum Murphy nu doarme, laboratorul de lângă noi s-a mutat, așa că a trebuit să mergem la altul din zonă. Pe jos, pe o vreme mizerabilă, de nu-ți venea să-l scoți pe Dragnea din casă, d-apoi niște pitici de grădină.

Am ajuns, am intrat rapid la recoltare (deh, așa e când plătești), lăsându-l pe Răzvan să achite, să se bucure și el că poate folosi cardul familiei pentru câteva minute. Haha, I’m on fire today! Glumesc. Sau nu.

Recoltatul a mers foarte repede (deh, așa e când plătești) și m-am întors în sala de așteptare cu pansamentul pe braț, ca o căprioară rănită. Răzvan dispăruse. “Ăsta o fugit cu cardul!”, m-am gândit. Dar m-am gândit mai bine și mi-am dat seama ce OM bun. Sigur nu s-a putut plăti cu cardul și s-a dus prin urgie să scoată bani de la bancomat, ca să mă menajeze. Ce OM, ce bunătate, ce noroc pe capul meu!

Și cum stăteam eu așa, recunoscătoare Universului, ceva îmi atrage atenția. În spatele ușilor semiopace de la intrare se vedea o mână micuță care se agita, sus, jos, dreapta, stânga.

S-a deschis ușa, a intrat un pacient. Într-o fracțiune de secundă, am observat o gecuță cu care sunt tare familiară și niște papucei pe care îi mai curăț și eu.

NENOROCITUL STĂTEA ÎN FAȚA UȘII, SUB COPERTINĂ, SĂ NU CUMVA SĂ-L UDE POTOPUL, ȘI FILMA UN CLIP!

3 Comentarii
  1. TmBlog6 Noiembrie 2017

    Pai, daca platise deja, ce ai fi vrut sa faca?

  2. m6 Noiembrie 2017

    Sunteti tari! Si articolu si clipu :)

Ai o părere la părerea lui Zicu? M-am răzgândit