O zi din viaţa unui sibian obişnuit

Ca orice om, sibianul se trezeşte, se spală, ia micul dejun şi porneşte spre muncă. Ca orice om obişnuit cu oraşul său, sibianul trece zi de zi pe lângă o grămadă de poveşti şi poate nu le cunoaşte. Poate nu ştie că primul spital din România s-a construit la Sibiu, în 1292, sau că prima şcoală a funcţionat tot aici, pe actualul loc al liceului Brukenthal. Sau că faimosul pod al minciunilor a fost primul pod de fontă din România şi al doilea din Europa. Sau că la Sibiu a fost înfiinţată prima şcoală de moaşe din spaţiul românesc sau că primele statute municipale juridice au fost scrise tot aici. Primul cod de legi din România? Primul teatru din spaţiul românesc? Tot aici. Un oraş al premierelor.

Sibianul iese din casă şi o ia pe străzile înguste, pavate cu dale, străzi cu un parfum boemo-medieval, cu case vechi şi ferestre înflorite, de te fac să crezi că eşti oriunde altundeva, numai în România nu. Cam cum e Strada Cetăţii, de exemplu. De fapt, nici nu prea ai cum să te simţi în România, într-un oraş ridicat de saşi, după chipul şi asemănarea lor. Trece pe lângă celebrul Turn al Sfatului, cea mai veche primărie cunoscută a oraşului, pe lângă biserica evanghelistă, a cărei construcţie a durat 150 de ani, sau pe lângă Casa Măcelarilor, aflată lângă Podul Minciunilor, cea mai importantă breaslă, din multele care s-au impus în cetatea veche.

Iese de la job şi se întâlneşte cu prietenii la o terasă, în piaţa mare, lângă Muzeul Brukenthal, o oază de artă, şi cel de istorie, cel mai important monument laic gotic din România, cu o colecţie impresionantă. Spre seară, o ia din nou pe străzile înguste, ajunge acasă şi se culcă liniştit, ştiind că trăieşte într-un oraş special.

În weekend, dacă se plictiseşte, poate da o fugă până la Muzeul Astra, cel mai mare muzeu al satului din Europa (93 de hectare), unde poate juca popice într-o popicărie din 1920, probabil prima din România.

Orice sibian ar trebui să fie mândru de oraşul în care trăieşte, fiecare român ar trebui să viziteze Sibiul.

Vrem să-i mulţumim din suflet lui Brylu, un om aşa cum ne-am aşteptat să fie, adică pur şi simplu de-a dreptu’, pentru că ne-a invitat, lui Tudor, pentru că a fost o gazdă minunată, şi lui Răzvan, o adevărată enciclopedie sibiană cu suflet.

Ah, şi colegii, dragii noştri colegi de vizită, cărora le mulţumim că există în vieţile noastre, mai demult sau de acum, oameni pe care oricine ar fi onorat să-i cunoască: Auraş, GroparuDenisaNebuloasaAndreiChinezuAlinaHoinaruAnurimRuxandraGogu Kaizer, TomaClaudiaCristianGabenAlexandra şi Liviu. Iisus fie cu voi, căci numai el îi poate judeca pe cei faini, vorba propovăduitorului grupului.

#prinSibiulmeu este un proiect organizat de Asociaţia pentru Înfrumuseţarea Oraşului Sibiu şi cofinanţat de Consiliul Local Sibiu prin Primăria şi Casa de Cultură a Municipiului Sibiu. Alături de aceste instituţii, parteneri mai sunt Hotelul LevoslavPrintcenter şi Autonom. Mulțumim pentru sprijin restaurantului Hermania, Atrium Classic Cafe, Vintage PubSupporter Sports Pub & GrillOldies PubCNM Astra şi Muzeului Național Brukenthal.

Păreri?