Moștenirea pe care o lăsăm pe internet

Obișnuia să-și aștearnă gândurile într-un jurnal pe care îl ținea sub lăcățel. Era micul ei univers. Acolo își vărsa trăirile, experiențele, frustrările, emoțiile, nervii. Acolo se simțea liberă, acolo putea să fie cine voia ea, acolo era persoana care nu era în realitate. Era un fel de internet scris de mână. Îi schimba mereu ascunzișul, să nu cumva să pună cineva mâna pe el. Avea și multe schelete puse pe foaie și nu dorea să-i descopere nimeni partea întunecată. Era doar ea în lumea ei închipuită. Alice în țara Gândurilor Libere.

După ani, fetița ei a găsit jurnalul, rătăcit printr-o cutie. Și a început să citească povestea mamei ei. Toate scheletele ascunse foarte bine atâția ani au reușit să evadeze din paginile jurnalului. Și n-a fost plăcut deloc: a aflat despre mama ei lucruri pe care nu dorea/nu trebuia să le afle niciodată. Cine și-ar dori să afle că mama ei/lui a fost o curvă ordinară în tinerețe? Cine și-ar dori să afle că părintele său a fost tot ce-i spune ei/lui să nu fie?

Internetul e poate apogeul libertății de exprimare: ne trecem “în curat” (digital) viața din offline. Scriem, bine sau prost, corect gramatical sau nu, iubim, urâm, lăudăm, înjurăm, lingem, suntem ipocriți, ne credem semizei, tăiem în carne vie, trăim cu pasiune, ne facem de râs, ne facem de plâns, suntem liberi, suntem cine vrem noi să fim.

Oare ce vor afla copiii noștri când ne vor găsi jurnalul, care nu e rătăcit prin vreo cutie, ci e cât se poate de public? Poate ar trebui să ne gândim, din când în când, și la asta.

7 Comentarii
  1. albinuta veninoasa25 Aprilie 2012

    Nimic mai mult, sa fii ceea ce esti. Sa fii tu insuti, sa nu te apleci in fata minciunii sa stai drept si sa-ti accepti greselile, sa incerci sa vezi lucrurile si din alt unghi, sa te pui in situatia celuilalt de fiecare data, … Sa fim noi, sa fim mai buni dar nu mai fraieri !

  2. lilisor25 Aprilie 2012

    Să știi că m-am gândit la asta de multe ori. Cam de fiecare dată când descopăr vreun articol mai vechi și-mi vine să intru în pământ când îl citesc. Dar pe de altă parte, toate acele articole, materiale bune sau mai proaste, fac parte din evoluția mea, din dezvoltarea mea.
    Nimeni nu s-a născut învățat, așa că io consider că toți avem dreptul să facem greșeli și să învățăm de pe urma lor. Da, chiar și greșeli cu articole scrise pe blog.
    Uneori nu poți să evaluezi cât și cum ai evoluat decât uităndu-te la trecut. Și când ai un blog/jurnal poți să observi foarte ușor pașii pe care i-ai făcut.
    Va fi interesant cu ai noștri copii, că vor avea acces la gândurile noastre de acum. Dar totodată și noi aveam acces la poveștile bunicilor despre părinții noștri, care ne permit doar într-o anumită măsură, foarte subiectivă, să știm cum au fost părinții în tinerețe. Și cam la atât se rezumă cunoașterea lor și-i păcat, zic eu. Că io-s curioasă să știu cum reacționa taică-meu la tot felul de acțiuni sociale și comunitare, dar n-am cum să știu. Pentru că și dacă îmi povestește el, aflu doar o informație pe care el o vede altfel la anii maturității, față de cum o vedea atunci, în acele zile.

  3. Dani25 Aprilie 2012

    …sau sa candidezi la ceva functie publica. Aiaiai ce sursa buna au tabloidele :))

  4. Valy25 Aprilie 2012

    Sau atunci cand crezi ca trebuie sa tragi linie (fie ca e vorba de copilasi, fie ca e vorba de o functie publica – frica de tabloide) pur si simplu inchizi blogul si restul conturilor publice. Stiu, internetul nu uita, istoria ramane bla-bla :)

  5. Rudolph Aspirant25 Aprilie 2012

    Exista un moment UTIL in dezvoltarea unui copil-tanar atunci cand isi da seama ca parintii lui sunt doar oameni obisnuiti, si daca copilul reuseste sa treaca cu bine de dezamagirea intiala, si de tristetea care poate apare in legatura cu acest lucru, atunci si acel tanar va fi poate in stare si el la randul lui sa aspire pe niste baze mai realist-mature sa devina el, la randul lui un parinte bun, sau poate…de ce nu ?…chiar si mai bun decat au fost parintii lui.

  6. Rudolph Aspirant26 Aprilie 2012

    Eu mi-am interogat in mod repetat la nivel politienesc parintii si bunicii sa-mi povesteasca Amintiri din Copilarie de cand pot sa tin eu minte. Si am remarcat, ca desi este posibil ca povestile lor sa fie colorate de propria lor perspectiva si personalitate, ele si-au mentinut o consistenta interna destul de solida la diverse varste de maturitate ale parintilor mei, adica exact aceleasi lucruri mi le-au povestit si cand aveau 35-36 de ani (cand esti totusi tanar), si cand aveau 45 de ani, si acum, la peste 60, (deci presupus influentat si de experienta aditionala de viata, de munca, etc). Deci eu personal le-am atribuit acestor povesti/memorii o nota ffff mare de Credibilitate…desi, desigur Validitatea experientiala poate fi contestata la nivel de ca e una subiectiva, individuala…insa am verificat de pe net ulterior si alte povesti despre perioadele respective din istorie din mai multe surse, (in mod chiar comparativ, desi nu chiar ff riguros asa la nivel real “stiintific”, ca totusi eu personal pe net prefer sa urmaresc site-uri porno decat sa stau sa verific validitati de experiente istorice), si am ajuns la concluzia ca acele experiente ale lor au si un grad indeajuns de inalt de Validitate, plus ca eu i-am considerat pe parintii mei informatori integri si deosebit de credibili si valorosi pt mine, asa ca eu ma declar satisfacut din ce am auzit eu personal de la ei, si cred tot ce mi-au zis si ce o sa-mi mai zica si in decursul viitoarelor interogatorii.

  7. Rudolph Aspirant26 Aprilie 2012

    P.S. Daca as avea cui zilele astea, chiar i-as recomanda pe parintii si pe bunicii mei ca posibili informatori credibili din sectoarele 5 si 2 Bucuresti. INSA NU PE GRATIS !!!! (Eventual as putea, pt eventualii interesati, sa intermediez eu personal eventualele cereri de primit informatii credibile, pt o suma modica, plata aditionala pt informatiile concrete urmand sa le revina lor in mod direct. Pt o suma aditionala pot oferi si anexe de documente istorice credibile de referinta coroborativa luate copy-paste de pe net. Pt o suma negociabila pot oferi si informatii provenite de la bunicii mei, care, din pacate nu mai sunt accesibili pt interogare directa, insa atata timp cat nu am inceput sa devin dement, am sa tin eu minte ce mi-au povestit ei, si am si luat masuri de a-mi gasi o alta persoana care stie si ea despre aceste informatii, care va putea si ea fi contactata dup ace eventual devin eu dement, in caz ca devin eu dement inaintea ei…insa acea persoana va cere mai multi bani decat mine ca sa poata relata acele informatii, deci va rog luati avantaj de oferta cat inca nu am inceput sa devin eu dement, ca dupa aia va deveni din ce in ce mai scump. Asa la nivel orientativ, pot spune ca costul unei propozitii informativ autentice istorice este de 500 GBP, si 750 GBP daca contine nume proprii de persoane reale, iar daca e cumva o fraza, desigur, pretul va fi ceva mai mare.)

Păreri?