Mașina de spălat suflete

“Ce ai pe suflet?”

“Descarcă-ți sufletul!”

“Nu mai pune la suflet.”

Coadă mare la deschiderea primului laundromat din oraș. Au tot văzut românii în filme că americanii își spală hainele pe fise, ca la păcănele, și se înghesuiau să vadă minunea.

“Cum, domne’, să-ți speli hainele în oraș, ca sălbaticii?”

“De aia au murit oameni la Revoluție, să mergem iar cu hainele la râu?”

“Bagi o fisă și ies hainele curate? Asta-i treabă necurată!”

Dar laundromatul ăsta avea și o mașină specială. Pe lângă cele care scot petele din haine, mașina asta scoate până la 99% din petele de pe suflet. Tehnologie japoneză. Sau americană. Sau nemțească. O fi chineză? Ți-ai spăla sufletul la o mașină made in China? În fine, nimeni nu știa exact de unde e, important e să-și facă treaba.

Mulți erau acolo pentru că văzuseră anunțul din ziar și de pe facebook, care le-a luat ochii: “Vrei să întâmpini cu sufletul curat Învierea Domnului? Hai să ți-l speli, la prima mașină de spălat suflete din oraș!” Dar și mai mulți s-au pus ca românul la coadă, fără să știe la ce stau:

“Ce să dă?”

“Cică e o mașină care îți spală sufletul.”

“E gratis?”

“Tre’ să bagi o fisă.”

“Auzi, mă, tre’ să dai bani și ca să-ți speli sufletul!”

“Da’ la biserică nu dai?”

La recepție era o doamnă rubicondă pe la vârsta a doua, genul pe care te-ai aștepta să-l întâlnești într-un astfel de loc, care tria clienții. Intră primul, destul de stingher:

“Bună ziua, haine sau suflet?”

“Cred că suflet… da’ nu știu cum funcționează…”

“Păi, e simplu: băgați sufletul în mașină, băgați o fisă de 50 de bani, îl spală și iese curat!”

“Aham…”

“Ce pete aveți pe suflet?”

“Am așa, o ură, o ranchiună, o blăstămăție de mă apucă pandaliile, nu știu cum să explic…”

“Eh, lăsați, că mașina asta automată are programe pentru toate tipurile de pete!”

Aflat în fața mașinii, primul gând al omului a fost: “Mașina asta nu pare nouă… Ne spălăm sufletele la o mașină second hand?” Ca și cum i-ar fi citit gândul, doamna de la recepție a intervenit:

“Nu e nouă, da’ nici sufletul dumneavoastră nu-i nou!”

Bagă omul sufletul, bagă fisa, apasă butonul, mașina începe să scoată un sunet de tractor pe finalul vieții, un tremur de piftie bine făcută, un pic de fum și, după un minut, sunetul de final.

“Gata?”, o întreabă pe doamna de la recepție.

“Dacă a sunat, gata.”

Pune omul sufletul la loc și iese. Sute de ochi curioși erau ațintiți asupra lui.

“No, cum îi?”

“Nu știu, nu simt nimic…”

“Am știut eu că e țeapă!”

“Și eu!”

“Auzi, mă, cică ne spală sufletele, huoooo!”

“HOȚII!!!”

Totuși, oamenii au continuat să intre. După câteva ore, pe mașină a fost lipită o foaie pe care scria: “DEFECT!!!”. Aparent, cineva a îndesat o fisă de plastic, din aia pentru cărucioarele de supermarket.

Ajuns acasă, primul client care și-a spălat sufletul și-a sunat fratele după 10 ani.

2 Comentarii
  1. Ovidiu30 Aprilie 2019

    Foarte bun textul, mi-a plăcut foarte mult.
    Felicitări pentru schimbarea de stil.

  2. Velu9 Mai 2019

    Bolundule, te-am auzit dimineata la Digi FM. Dinamo! $%$%# Dinamo!

Ai o părere la părerea lui Velu? M-am răzgândit