Mame și borcane

Nu există studiu pe lumea asta, nu există specialist britanic sau de altă naționalitate care să poată explica legătura sacră, ombilicală, dintre mame și borcane, recipiente de plastic, plase de rafie. Poate doar legătura mamă-copil e la fel de intensă ca mamă-borcan. Există ceva în codul genetic de mamă care le ajută să-și recunoască recipientele de plastic. Există un senzor natural în ființele astea minunate care detectează capacele de borcan care nu sunt ale lor. Există un cult al mamelor pentru plasele de rafie.

Și există teama paralizantă care te apucă la jumătatea drumului spre casă, când îți dai seama că ai uitat să-i aduci borcanele, recipientele de plastic și plasele de rafie. Și începi să tremuri. Și începi să te gândești cum îi vei explica faptul că nu le-ai adus. Și tot restul drumului e un chin groaznic.

“Nu le-ați adus??? Eu acum în ce vă pun mâncare?”

“Da’ mai ai o grămadă!”

“Alea-s pentru altceva!”

“Astea nu-s bune! Unde-s alea cu capac albastru? Le-ați pierdut? Măcar recunoașteți!”

“Astea nu-s borcanele mele! Eu îmi recunosc borcanele!”

“Plasa de rafie pe care ți-am dat-o era albastră, nu roșie!”

“Să ai grijă de astea, că le-am strâns greu!”

“De ce mi-ați adus recipiente de înghețată, în loc de recipientele mele? Mâncați înghețată iarna, ca să răciți?”

Dragele noastre, vă uibim mai mult ca orice pe lume, dar nu pică cerul dacă pierdem un borcan. Nu e un dezastru dacă pierdem TOATE recipientele de plastic. Nu-i o dramă dacă uităm o plasă de rafie. Sunt ieftine și promitem să vă cumpărăm altele!

6 Comentarii
  1. cipoc17 Februarie 2014

    nu incerca sa intelegi:))
    Eu tind sa cred ca au o lista foarte exacta acasa si periodic se verifica lista.

  2. […] [later edit] Era sa uit: referenul 22: De ce nu mi-ai adus acasa borcanele? Eu in ce va mai dau mancare? (via Tvdece) […]

  3. andra17 Februarie 2014

    tare ma distrez cand citesc posturi de genul asta, am senzatia ca avem aceiasi mama:))) a venit in weekend pe la noi si mi-a luat tot ce a lasat/trimis in ultima vreme , certandu-ma ca nu mai are in ce sa imi trimita:))) dragele de ele.. cum sa nu le adori ?!

  4. Cristian Florea17 Februarie 2014

    Râzi tu, râzi, Zicule, dar nu m-ar mira ca peste câţiva ani să ţii şi tu la borcanele tale. Aminteşte-ţi că eşti #plăsar, deşi nu te aşteptai vreodată la asta.

  5. zicu17 Februarie 2014

    @Cristian Florea: Hmm… you have a point there!

  6. cotos17 Februarie 2014

    Tin minte cand eram student, plecam acasa de la Cluj fara borcanele duse acolo. Sincer, aveam o frica imensa de a intra in casa.

  7. brontozaurel18 Februarie 2014

    Arunc mereu borcanele la tomberonul de sticlaraie, oricat scandal mi-ar face pentru asta. Nu simt nevoia sa tin casa plina cu porcarii inutile care aduna praf (da, da, stiu, carti, caiete, CD-uri, DVD-uri… nu ma mai ating de ele, aduna praf, ocupa in continuare rafturi). Cu plasele de rafie am noroc, ai mei n-au cunoscut niciodata boala asta.

Păreri?