Food a la Cluj: L’Alchimiste fără prea multă chimie

În multitudinea de locuri noi care s-au deschis și se tot deschid la Cluj, dacă te-ai concentrat mai mult pe design în detrimentul mâncării, va fi greu să convingi oamenii să revină. Cel puţin aşa simţim noi, că patronii de localuri noi pun foarte mult accent pe design, iar mâncarea trece în plan secund. Nu zic, e greu să găseşti bucătari buni, dar asta nu trebuie să fie o scuză într-un business atât de concurenţial. Cred că, înainte de a deschide un restaurant, trebuie în primul rând să vezi dacă găsești bucătari buni, doar apoi să contactezi un designer de interior. Nu găsești bucătari în oraș? Aduci de altundeva sau regândești business-ul. Pentru că gusturile românilor s-au rafinat, e foarte simplu și ieftin să mergi într-un city break cam oriunde în Europa, ne-am prins și noi ce înseamnă mâncare bună și nu mai putem fi prostiți aşa uşor ca înainte.

Pe principiul “am mâncat pe banii noștri, ca să nu mâncați voi pe ai voștri”, sâmbătă la prânz am fost la L’Alchimiste.

Locul e central, Piaţa Unirii 10, designul e în ton cu numele, cu tot felul de recipiente ca decor, e spaţios, luminos şi aerist, ne-a plăcut, dar nu pentru design am mers acolo. Chelnerul care ne-a servit am bănuit că era de pe undeva din Sud, avea comerţul în sânge, glumele la el, a punctat tot ce trebuia, m-aş întoarce şi doar ca să beau o cafea şi să mai râd cu el, nota 10, aşa ar trebui să fie toţi chelnerii.

Am mâncat patru oameni următoarele: doi burgeri California, care au venit cu sos guacamole şi onion rings (fără cartofi), o porţie de spaghete negre cu fructe de mare şi o porţie de coaste cu cartofi. Pentru că experiența ne-a învățat că trebuie musai să avem şi cartofi la burger, deşi chelnerul ne-a spus că sunt suficiente inelele de ceapă (v-am spus că ne-a plăcut domnul ăsta!), haplea 1 şi haplea 2, adică eu cu Răzvan, ne-am mai luat o porţie de cartofi wedges cu sos de parmezan. Am avut, însă, minimul bun simţ să luăm o porţie împreună. De băut, s-au luat două pahare de prosecco, o limonadă de castraveţi care a fost super bună (kudos barmanului!), iar Răzvan a aterizat direct în Rai, descoperind că au Guinness la draft.

Comanda a durat destul de mult, deși localul era doar pe jumătate plin. Dar să zicem că merită așteptat, dacă mâncarea e proaspăt gătită și e bună.

Chifla burger-ului este făcută de ei, ceea ce trebuie neapărat apreciat, puțini fac asta. Din păcate, pentru gustul meu a fost puţin prea arsă. Deşi tăiat în două, aşa cum spun specialiştii burgerologi, tot a fost greu de mâncat şi manevrat. Am punctat însă pozitiv că aveau suficiente şerveţele pe masă, deși se știe că sunt din aur. Chifteaua de burger părea luată din supermarket și pusă pe grătar, nepreparată, necondimentată, fără gust și cam prea gătită, recte cam tare. Sosul guacamole a fost divin, dar nu mi s-a părut că merge foarte bine cu burgerul și inelele de ceapă. Aş fi apreciat mai degrabă o maioneză cinstită făcută acolo, un sos olandez, ceva greţos de delicios, pentru că dacă tot am decis că mănânc burger, să o facem lată până la capăt! Apoi, inelele de ceapă au fost prea prăjite şi aveau un gust ușor amar.

Să nu mă înţelegeţi greşit, burgerul a fost de un 7-7,5 cinstit, dar nu m-a determinat să vreau să revin pentru el şi nici să vă scriu să mergeţi ACUM! A fost ok… ish. Cartofii, iarăşi, necondimentaţi și cu foarte puțin sos (dacă tot te lauzi cu sos, păi pune, frate, sos!) Nu i-am terminat nici pe ei, nici burgerul.

Prietena mea a declarat că pastele au fost foarte bune. Singura ei dorinţă ar fi ca, pe viitor, crevetele uriaș să fie decorticat. Nu are nimeni nervi să curețe creveți, când e flămând. Lăsaţi, lăsaţi, că fix aşa comentaţi şi voi, ştiu eu :)

Coastele au fost decente, dar nu le detronează pe cele de la Bistro Viena, în continuare campioanele pe acest segment.

S-a mai luat un mousse de cafea la desert. Chelenerul ne-a spus că e diabet curat, am apreciat, am luat. No, aici e o altă poveste, mousse-ul a fost excelent, însă e doar pentru cei pasionaţi cu adevărat de dulcegării. E o masă în sine, concentrat şi săţios, dar e foarte, foarte bun. E genul de desert pe care îl mănânci după şase luni de dietă şi te simți în sânul lui Avram.

Toată distracţia ne-a costat 230 de lei, dar, hei, preţuri de centru şi nu mergem zilnic.

Una peste alta, mâncarea nu a fost WOW (da, pe bani “de centru”, mă aștept la mâncare WOW), nu cred că voi reveni tocmai pentru că am multe alte locuri de testat. Merită să mergeţi însă pentru desert (pentru guinness la draft, mi se șoptește în cască) şi pentru chelner, ca să vedeţi ce înseamnă servire de nota 10. Asta dacă aveți norocul să-l nimeriți pe el :)

1 Comentariu
  1. Vendel8 Noiembrie 2017

    Bistro Viena nu mi se pare nici pe departe un rai de coaste. Sunt mult prea uscate si de multe ori calitatea carnii lasa de dorit. Din cate vad, domnii astia fac ca in general: locatie in stil danez, centrala, cu mult mult iz de hashtag, dar nimic bun de mancat :))

Păreri?