La inaugurarea kilometrului 1.000 de autostradă din România

E anul 2050 și toată România freamătă.

S-au scos de la naftalină hainele alea bune, s-au încins grătarele, s-au pregătit mașinile pentru a sărbători că țara a reușit să atingă, în sfârșit, borna de 1.000 de kilometri de autostradă. Sigur, unele tronsoane sunt închise, pe altele se lucrează, dar ideea e că, la un moment dat, toți cei 1.000 de kilometri de autostradă din România vor fi practicabili.

În dimineața acestei zile istorice, la ministerul transporturilor e agitație mare. S-a dat comandă la cea mai renumită compnie de panglici din lume, un atelier obscur din China, și încă nu a ajuns:

– Mai sună, bă, la ăia, că imediat trebuie să mergem la inaugurare și n-avem ce tăia!

– Am tot sunat, șefu’, au zis că au trimis-o…

– Au trimis-o pă dracu’, o să ne facem de râs, și am dat o grămadă de bani pe ea!

– Lăsați, șefu’, că mai avem niște panglică rămasă de acum 10 ani, de la inaugurarea kilometrului 999.

– Bine, ia-o cu tine, paștele mamii lor de chinezi, că nu-s în stare să facă o panglică, da’ cică conduc lumea!

La fața locului, plin de lume: oficialități, presă, gură cască. Ia cuvântul primul ministru:

– Bună ziua și bine v-am găsit în această zi istorică! România demonstrează încă o dată că e capabilă să țină pasul cu țările dezvoltate, construind o infrastructură rutieră demnă de toată invidia. Și ăsta e doar începutul! În următorii cinci ani avem în plan să dăm în folosință alți o mie de kilometri de autostradă, dacă ne ajută Dumnezeu! Înainte de a-i da cuvântul colegului meu, ministrul transporturilor, vreau să-mi exprim regretul că înaltul oficial european pe care l-am invitat la acest eveniment nu a reușit să ajungă, probabil a pierdut avionul.

Ia cuvântul ministrul transporturilor:

– Bună ziua, sunt extrem de mândru să mă aflu aici alături de dumneavoastră! Această zi marchează începutul unei noi ere, una în care țara noastră va fi vârf de lance pentru dezvoltare. Au trecut vremurile când eram la coada Europei, e momentul să ne reocupăm locul binemeritat în frunte! Înainte de a tăia panglica, vreau să-mi exprim și eu regretul că înaltul oficial european nu a reușit să ajungă la acest eveniment deosebit de important pentru țara noastră.

Fix în momentul în care foarfeca ruginită a atins panglica mâncată de molii, oficialul european s-a materializat din neant la fața locului:

– Bună ziua, vreau să-mi cer scuze pentru întârziere, dar a fost coadă la teleportare.

Primul ministru se uită stupefiat la ministrul transporturilor și îi spune:

– Să-mi bag picioarele, pe asta n-am gândit-o bine.

Sursă foto

Păreri?