Jocul interfonului

Dacă nu îmi condimentez viața, mă plictisesc, iar azi, dragii mei, vreau să vă povestesc despre condimentul meu preferat din ultima vreme: jocul interfonului.

Deși locuim într-un bloc de 10 etaje și nu ne cunoaștem toți vecinii, când niște studenți s-au mutat în chirie aici au simțit că eu sunt omul lor de bază. Prietenia noastră s-a legat vara trecută, când am venit de la o nuntă și am mai rămas cu ei în fața blocului, să bem niște vin, dar hei, nu despre asta e vorba.

Jocul interfonului e simplu: ei vin seara/dimineața/noaptea și în cele mai multe situații nu au chei, pentru că sunt tineri handilăi. La 20 de ani e greu să te coordonezi cu alte 3 persoane, no judging, că nici noi n-am fost mai breji. Și, cumva, sună la interfonul meu.

Primele dăți i-am deschis fără comentarii, dar între timp mi-am dat seama că mă pot distra. De fiecare dată când sună se întâmplă asta:

– Da?

– Ne deschideți, vă rugăm?

– Da, dacă spuneți parola.

– Ce parolă?

– Băieți, parola sau nu penetrați fortul! Vă ascult!

Evident că nu există nicio parolă, ideea de bază e să mă amuze.

Prin urmare, printre parolele de până acum, din câte îmi amintesc, au fost: “cârnaț cu muștar”, “who let the dogs out”, “rivanol”, “bug mafia”, “i’m bringing sexy back” și preferata mea “ni-i foame, da’ ne-am băut banii!”

De fiecare dată când sună interfonul sper să fie prietenii mei :))

4 Comentarii
  1. Emil27 August 2018

    parola trebuie sa contina minimum 10 litere, o majuscula si o cifra….toata lumea stie asta :P

  2. m27 August 2018

    Am auzit că baga americanii 40 milioane de dolari în baza de la Câmpia Turzii. Dacă vreți să deschidă punct de lucru la voi in bloc, sunteți destul de pregatiti.

Păreri?