Iernile din adolescență și iernile de acum

Azi dimineață am deschis dulapul și am început să pun pe mine aproximativ tot ce am găsit, în speranța că nu voi muri de frig. Spre deosebire de adolescență, când nicio geacă de iarnă nu trecea peste talie, acum am haine de iarnă care trec peste genunchi. După care urmează cizmele lungi, evident, peste genunchi, rămânând în frig doar câțiva centimetri de picior.

Cum îi spuneam și unei colege, eram 80% haine, 20% om.

Peste toate hainele, mi-am tras fâșul gros, căciula și fularul.

Am ajuns la job și am parcat în fața porții, ca să pontez de intrare.

Domnul portar, care mă știe în fustițe și rochițe, cu pletele în vânt, nu m-a recunoscut:

– Bună ziua, nu puteți parca aici.

– Bună ziua, sunt eu, Alina, sub muntele ăsta de haine.

– O bată-vă norocul, că nu v-am recunoscut!

– Domnu’, am lăsat fashionu’ acasă, în dulap, că l-am luat aseară și era să-mi pice o mână. Din mers.

Asta înseamnă să te maturizezi.

Păreri?