E fain să fii copil, poţi să faci pe tine!

Ce chirie? Ce rate la bancă? Ce cheltuieli? Ce trezit dimineaţa şi mers la muncă? Era o vreme în care singura dilemă era: să fac sau nu pe mine? Sigur, vorbim de perioada post-scutecească, de vârsta la care ne jucam de-a v-aţi ascunselea prin curtea blocului şi mâncam pită cu unt şi roşii. Deci, eram capabili să decidem dacă facem pe noi sau nu.

Despre o astfel de decizie crucială vreau să vă povestesc. Era o frumoasă zi de vară, genul ăla de zi care, copil fiind, începe când vrei tu şi se termină tot la comanda ta. Curtea blocului vuia de strigătele copiilor, care făceau ce ştiau ei mai bine – se jucau. Erau un fel de social media specialists, numai că la v-aţi ascunselea. Printre aceşti copii se afla şi ladreaptasemnatul.

Jocul era în toi, iar eu eram cel mai fericit copil din lume: găsisem Dumnezeul ascunzătorilor! Simţeam că era atât de bună, încât, dacă nu ieşeam, nu m-ar fi găsit nimeni, niciodată. Atât de bună, încât puteam oricând să mă ascund acolo când făceam o prostie. Atât de bună, încât puteam să fug de acasă şi să stau acolo zile întregi, fără ca ai mei să bănuiască unde sunt. Şi cum stăteam eu aşa în cea mai ascunzătoare de pe faţa pământului şi o contemplam, am simţit că vine aia mică. Şi venea, şi venea, ca un tsunami de vezică. A tot venit şi-a tot venit, până am ajuns în punctul critic, cel în care efectiv nu mai puteam ţine. Ăsta a fost momentul în care m-am aflat în faţa uneia dintre cele mai grele decizii ale vieţii mele de până atunci: ies din ascunzătoarea perfectă sau fac pe mine şi păstrez locul secret?

Decizia a fost grea sau uşoară, nu mai ţin minte exact, dar am ales să fac pe mine! Ambiţie de copil, ce mai :)) Copil fiind, ascunzişuri protejam, pe mine făceam!

Un alt joc care mi-a marcat copilăria a fost cel cu ţevile de berman şi cornetele de hârtie. Am înţeles că prin alte locuri i se zicea tuberman sau pur şi simplu ţevi, dar ideea era aceeaşi: să tragem unu în altul ca orbii. Ei bine, eu nu eram orice jucător, ci JUCĂTORUL! Am fost campion regional la tuberman! Dovada irefutabilă e aici.

Din păcate, nu pot participa la foarte fainul eveniment organizat de Gaben, dar, clujeni, vă provoc să faceţi o echipă şi să le-o trageţi moroşenilor!

3 Comentarii
  1. Lascarica21 Aprilie 2011

    Pai si cum ai mai iesit de acolo? Nu ti-era rusine? Ai asteptat noaptea? Ai asteptat sa se usuce?

  2. zicu21 Aprilie 2011

    @Lascarica: Am iesit la finalul jocului, fara sa fiu vazut, si am tulit-o sus.

  3. Ihearlights21 Aprilie 2011

    Bai, si eu care speram sa iti demonstrez ca eu sunt the player:P

  4. […] cica i-a suparat pe cei din Cluj (aka Zicu si Groparu) care imediat l-au sunat sa il ameninte ca ei sunt cei mai tari din parcarea unde o sa […]

Păreri?