După șapte ani de corporație

O prietenă şi-a dat recent demisia din corporaţie.

După o săptămână de stat în casă şi dormit, că era praf după şapte ani de muncă la full speed, a considerat oportun să iasă în lume. Adică, s-a dus de dimineaţă la mall, că nu poţi duce corporatistul din birou direct în natură, că o ia razna. Vă confirm şi eu, de la petrecerile de corporatişti pe care le-am mai organizat :))

Cum mall-ul era pustiu şi nu mai văzuse un film dinainte de prima zi în care îi dăduseră ăia badge-ul, a intrat la prima comedie romantică proastă care rula la ora aia. Complet zen, şi-a propus să şi tragă un plâns bun, dacă situaţia o cerea.

A intrat la film şi peste nici 20 de minute m-a sunat să mă cheme la o cafea.

– Ce faci, tu, nu vii la o cafea?

– Ăăă, stai să văd ce mai am de făcut azi. Dar tu nu erai la film?

– Ba da, dar n-am putut sta.

– Așa prost a fost?

– Tu, cum să-ţi zic, mai era doar un cuplu de tineri în sală.

– Aşa, şi?

– Şi era MULT PREA LINIŞTE! Cretinii ăia mici nu ronţăiau nimic, o alună, un popcorn, un chips, ceva, nu mestecau, nu se foiau. După șapte ani în care am lucrat într-un birou mare, cu 50 de oameni, în care telefoanele sunau non stop, copiatorul zbârnâia, oamenii urlau, NU POT STA așa dimineața! Simt că o iau razna.

– Păi şi pentru asta ai ieşit de la film?

– Nu chiar, am ieșit să le cumpăr ălora nişte popcorn, să aud ceva în sală, în afară de comedia aia stupidă.

– Şi?

– Păi le-am cumpărat şi le-am dat.

– Şi??

– Şi au zis că nu le place popcornul. Ce-i cu tinerii din ziua de azi, cum să nu-ți placă popcornul???

– Și???

– Și nimic, m-am enervat și am ieșit.

– …

– No, deci vii la o cafea?

Păreri?