Ce au înțeles PSD-iștii din discursul lui Donald Tusk

Pentru cei care au deschis interneții mai târziu, Donald Tusk a ținut aseară un discurs impecabil la ceremonia de deschidere a președinției Consiliului UE.

Dar să vedem ce au înțeles cei din partidul luminat din această înșiruire bizară de cuvinte.

Sunt foarte mândru și fericit că voi conduce, împreună cu dumneavoastră, afacerile noastre europene comune în acest semestru al primei președinții române a Consiliului Uniunii Europene.

“Stai, boss, cum adică ÎMPREUNĂ? Adică nu suntem singuri, de capul nostru, să ne putem face șmenurile??? Noi nu pentru asta ne-am băgat!

Cred că, sub bagheta dumneavoastră, orchestra va găsi sunetul potrivit și că veți face tot ce vă stă în putință pentru a lucra ca o echipă pentru apărarea intereselor Europei.

“Bă, noi nu te-am înjurat, da’ dacă vrei schimbăm placa!”

Veți fi gazdele Europei și sunt convins că veți acționa în spiritul proverbului: Omul sfințește locul.

“În sfârșit, am înțeles ceva! Da’ cu proverbe în discursuri poate orice fraier, lasă-ne, lasă-neee!”

Am încredere, de asemenea, că veți acorda importanța necesară respectării regulilor.

“HAHAHAAAAA. HA. HA. HAAAAAA. HA.”

După cum spunea Nichita Stănescu într-o frumoasă poezie: Se apropie viitorul, se aude, se vede / Gândurile pe care le trimit spre el / se-ntorc mai repede ca altădată. / Și-mi trec scântei șuierând în viteză / prin suflet, vestindu-l întruna.

“Ăsta iar ne înjură!”

Celor care, își imaginează că în Uniunea Europeană, e un semn de putere să acționezi în afara regulilor convenite și să găsești scurtături , le spun că se înșală. Este un semn de slăbiciune.

“AȘA, ZI-LE-O DONALDEEE! Mama lor cu statul paralel și #rezist, și SOROȘ!!!”

“Șefu’, cred că nouă ne-a zis-o…”

“Da? Pij pe el de moș!”

Nu uitați că provocări vor exista întotdeauna și că uneori, după cum spunea Mircea Eliade: Lumina nu vine din lumină, ci din întuneric. Și amintiți-vă și de aceste vorbe ale lui Andrei Pleșu: Toate obstacolele ne par ziduri. Problema e să le tratăm drept oglinzi sau ferestre.

“Să bage careva un translator, o subtitrare, ceva, că eu nu înțeleg ce zice omu’ ăsta! Cum adică lumina vine din întuneric? Și cum căcat sunt zidurile oglinzi?? Sau ferestre??? Duamne, ce prost!”

În familia mea, prima mașină a fost Dacia o mie trei sute (1300) a socrului meu. Întâmplarea face că, astăzi, socrul fiului meu conduce și el o Dacie Duster.

“Haha, ce săraci! Auzi, bă, DACIE!!! HAHAHAAAA”

Dar episodul care mi s-a întipărit cel mai bine în memorie a fost finala Cupei campionilor europeni la fotbal de la Sevilla, din o mie nouă sute optzeci și șase (1986), când Steaua București a învins Barcelona. Și aș vrea să fac un apel la toți românii, să apere, în România și în Europa, fundamentele civilizației noastre politice: libertatea, integritatea, respectarea adevărului în viața publică, statul de drept și constituția. Să le apere cu aceeași hotărâre cu care Helmuth Duckadam a apărat acele patru penalty-uri la rând. Atunci, și mie mi s-a părut imposibil! Dar el a reușit. Și voi veți reuși. Pe această cale, vă asigur de tot sprijinul meu.

“Bun, deci e de-al nostru, cu fotbalul, la peluză, la galerie, mai o sămânță, mai un baston de la un jandarm, mai o înjurătură, mai un cot în gură… PUTEM FACE ȘMENURI CU EL!!!”

Păreri?