Food a la Cluj: mâncarea germană la ea acasă

A venit iarna. Atât, nu vreau să mai exprim nici măcar o părere despre acest anotimp.

Oamenii zgribuliți se grăbeau spre casele lor, iar eu lucram ceva, când mi-a apărut în față un ad cum că s-a redeschis Deutsches Haus. Ca o paranteză, noi am mai încercat acum ceva timp să ne cheltuim banii la ei, dar erau în renovare și așa au stat multă vreme.

Nu aș fi ieșit din casă vinerea trecută dacă nu visam la un ciolan din vară. Știți și voi cât de greu e să duci pe picioare o poftă cu lunile de zile. Te ia cu leșin, nu alta. Pe băieți i-am prostit cu bere germană, Oanei i-am promis șnițel și duși am fost.

A fost cea mai bună decizie pe care am putut-o lua, pentru că am descoperit o felie de Germania la Cluj (știu că restaurantul e mai vechi, dar noi doar acum am ajuns la el). Găsiți restaurantul pe strada Plopilor 51-55, dar n-aveți cum să-l ratați , arată super… well, german, încă de afară.

Am mers ca disperata după ciolan și n-am făcut rezervare. Dacă la început eram doar noi și încă o masă, localul s-a umplut, așa că mai bine faceți o rezervare, că nu se știe.

Decorul, lumina, ambianța sunt perfecte. Eu m-am simțit ca într-un hambar nemțesc, dar poate și din cauza faptului că am mâncat greutatea mea în ciolan. Vinul a fost foarte ok pentru un loc în care berea e regină, iar Hugo-ul meu peste multe baruri cu pretenții de drink mixology din Cluj. Nu mai zic de bere, aveam impresia că băieții vorbeau deja fluent germana, comandând diverse sortimente de genul Hohelshofel, Moshelfosal si Beholmofal sau cum s-or mai numi.

Și ca să mâncăm ceva înainte să mâncăm, am primit din partea casei (DACĂ AVEȚI UN LOCAL, DAȚI CEVA DIN PARTEA CASEI, CĂ NU ȘTIȚI CÂT APRECIAZĂ OAMENII – mă scuzați că urlu, dar nu înțeleg cum patronii români nu s-au prins, în anul Domnului 2017, de treaba asta. Dacă aveți prieteni care au localuri, spuneți-le și voi, dacă ei nu pricep, cât de importantă e fidelizarea) niște pate de jumări cu pâine prăjită, cât să ne facă poftă. Și ne-a făcut.

Așa cum vă spuneam, eu mi-am luat un ciolan cu varză bavareză și un sos de hrean. Chelnerul, mega simpatic, nu mi-a zis că e un monstru, dar după ce m-am apucat de mâncat a venit de câteva ori pe lânga masa noastră să se asigure că n-a murit nebuna care a comandat o tonă de carne.

Ciolanul avea o crustă perfectă, de aia de o lovești cu furculița și se aud îngerii cântând. Crusta prăjită exact cât trebuie dezvelea sub ea un strat protector de slăninuță, care se topea în gură repede, cât să facă loc gustului de carne macră perfect gătită. Varza călită, ușor acră, mai tăia din greutate și completa armonios gustul. Culmea nesimțirii, mi-am luat și un sos de hrean (făcut în casă, respect!) cu care mi-am bătut joc de ciolanul ăla pe toate părțile.

Între timp, chelnerul mai avea puțin și aducea un ștergar din bucătărie să mi-l lege la gât, să mă pot desfășura.

Și pentru că probabil eram prima femeie care a comandat un ciolan ÎNTREG la ei, bucătarul mi-a transmis că mă iubește, trimițându-i Oanei două șnițele IMENSE cu dulceață de fructe de pădure, salată de cartofi rece și un sos de usturoi cu smântână, toate făcute în casă. Și Oana l-a înjurat cu dragoste, dar cum s-a născut în Mănăștur, vicisitudinile vieții nu au speriat-o. Și-a mai comandat un pahar cu vin și s-a apucat de treabă. Au fost delicioase.

Chelnerul simpatic le mai aducea băieților câte o bere și am impresia că stătea deja cu degetul pe 112, că în afară de onomatopee, icneli și zgomote de tacâmuri, nu se auzea nimic de la noi de la masă.

Noroc cu prietenul Oanei, care m-a ajutat la ciolan, că nu mai prindeam ziua de sâmbătă. Știți senzația aia când ți-e deja puțin grețică, dar e prea  bun să te oprești? Eram la un pas de comă prin ciolan amândoi și tot nu l-am putut termina. Și coechipierul are 1,85, om sănătos, tânăr, în putere.

Răzvan și-a luat un mix de cârnați cu varză bavareză, decenți, nu spectaculoși, dar au mers ca unși cu bere.

Când a văzut chelnerul că merge treaba la masă, a făcut și gluma cu ”Haha, desert?”. Hahaha, the joke was on him, că băieții și-au luat o porție de clătite împărătești, pe care au împărțit-o romantic, la două tacâmuri. Am gustat și eu, ca să pot scrie pe blog, până mi s-a sugerat subtil să-mi comand și eu o porție, că de la două linguri în sus nu mai e gustat, e mâncat în toată regula.

Dacă ați fost la GASTHOF CLUJ BLICK, e bună mâncarea, dar acolo mergi vara, pentru panoramă și să fugi din oraș. La Deutsches Haus ai mâncare nemțească bună tot anul. Și prețuri chiar ok, pentru ce oferă:

  • ciolan de porc servit cu varză bavareză – (1200- 1500 grame) – 71 lei
  • șnițel de porc – 33 lei
  • salată de cartofi – 10 lei
  • clătite împărătești – 17 lei
  • bratwurst – 33 lei
  • sos hrean – 4 lei
  • sos usturoi – 4 lei
  • bere – habar n-am ce specialități au băut băieții, dar era între 6 și 11 lei halba.

În caz că nu e clar, recomandăm cu drag acest loc. Aștept poze cu voi și ciolanul pentru albumul foto “încotro omenire, încotro dietă” :))

3 Comentarii
  1. Narcisa - Maria21 Noiembrie 2017

    1200 – 1500 g e porția pentru 4 oameni. Pe bune.

  2. Mihai25 Noiembrie 2017

    M ai convins. Sigur imi iau prietenii si merg.

Păreri?