Destinul tragic al unei jucării de pluş

S-a născut dintr-o imaginaţie pufoasă, cu scopul de a întruchipa sentimentul pur al dragostei şi de a rotunji veniturile celor care profită de pe urma îndrăgostiţilor de pluş. A venit pe lume într-un beci obscur, umed şi răcoros sau pe un vapor. După câteva zile, şi-a găsit locul pe raftul unui supermarket, alături de semenii săi. E un mic iepuraş de pluş roz, greţos de drăguţ. În drăgălăşenia lui, nici măcar nu ştie ce-l aşteaptă. În scurt timp, va intra pe piaţa nemiloasă a cuplurilor. În scurt timp, va fi monedă de schimb pentru sex.

Şi ziua aia a venit mai repede decât se aştepta. L-a cumpărat un adolescent bântuit de hormonii vârstei, spre a-l oferi drept ofrandă zeiţei testosteronului său. Zeiţa din acel moment.

Momentul în care a intrat în posesia zeiţei a fost unul dintre cele mai fericite ale existenţei sale. Aceasta l-a primit, l-a îmbrăţişat, i-a pus un nume şi s-a jucat puţin cu el. Apoi, l-a pus pe raftul de deasupra patului, până când l-a răsplătit pe tânăr pentru gest. Avea tot raftul numai pentru el!

Timp de câteva săptămâni, a dormit în fiecare noapte cu zeiţa, care îl strângea la pieptul ei plin de sudoare nocturnă, iar ziua era răsfăţat şi îngrijit. Tot în acest timp, a fost martorul tăcut al nenumăratelor episoade în care zeiţa şi sclavul ei se împreunau. Ce mai, o ducea bine, era un iepuraş roz într-o lume roz. Până într-o zi când ceva s-a schimbat. Zeiţa nu l-a mai luat noaptea lângă ea. Nici următoarea, nici următoarea şi tot aşa. Zilele treceau, raftul se umplea de praf, la fel şi el. Zeiţa l-a uitat de tot şi nici sclavul nu mai venea în vizită.

Apoi, s-a întâmplat ceva ciudat. Pe raft, care până atunci era doar al lui, a apărut un ursuleţ. Odată cu el, şi un nou sclav. Iepuraşul nostru era deja resemnat. Ştia că nimic nu va mai fi la fel. Plângea cu lacrimi de iepuraş în fiecare noapte în care zeiţa îl strângea la piept pe ursuleţ, asista scârbit, împreună cu ursuleţul-rival, la partidele amoroase dintre zeiţă şi noul sclav.

După câteva luni de chin, pe raft a apărut o broscuţă. Apoi un căţeluş, apoi o maimuţică, apoi un căluţ, apoi o girafă. Raftul a devenit neîncăpător, iar iepuraşul de nerecunoscut. Anii au trecut peste el, rănile din suflet i s-au adâncit, praful l-a desfigurat. Era cel mai vechi locatar al raftului şi cel mai ignorat.

Sătul de existenţa lui mizeră, cu visurile zdruncinate şi cu blăniţa tocită şi decolorată, a hotărât să-şi ia destinul tragic în propriile mâini. Nu mai avea pentru ce trăi. S-a aruncat de pe raft.

14 Comentarii
  1. Vladut11 Aprilie 2011

    Ai vazut cumva Toy Story 3? :D

  2. Lascarica11 Aprilie 2011

    Saracul ierpuras, ce a indurat. Dar nu inteleg de ce a sarit de pe raft, mai bine face o banda cu ursuletul, testoata si catelul si o atacau pe zeita. Oricum in zilele noastre nu prea mai sunt animalele de plus moneda de schimb pentru sex; exista o gama mult mai variata din care aceste animalute cam lipsesc, incepand de la genti Gucci si pana la pahare de vodka cu portocale gasesti de toate.

  3. Roscata11 Aprilie 2011

    lascarica =)) =))… boon postul =))

  4. dragosmone11 Aprilie 2011

    Pot sa propun un final alternativ?
    Datorita dezamagirilor repetate suferite s-a apucat de dansul la bara pentru bani, trecand peste sentimentul de depravare sociala.

  5. zicu11 Aprilie 2011

    @Lascarica: Pana la urma, depinde de buzunar si de IQ
    @dragosmone: Buna si asta, doar toata lumea stie ca #iepuriiautalent

  6. Io11 Aprilie 2011

    Imi incep ziua zambind acum . Merci Zicule !

  7. Gzhazh11 Aprilie 2011

    “S-a aruncat de pe raft in speranta ca o data aterizat in pat va fi bagat in seama de zeita. “O ultima incercare!” isi zise iepurasul si isi facu avant. Plonja precum Superman fara mantie iar mustacioarele de plastic ii fluturau in dreapta-i cadere.” Ateriza adanc in perna pufoasa doar pentru a fi aruncat de aceasta pe jos. Din inertie se rostogoli pana sub birou unde se incurca in cablurile PC-ului si isi murdari blanita in praful asternut peste acestea. Ramase acolo dat uitarii, cu speranta ca va fi poate regasit si salvat la curatenia de primavara.”

  8. Gzhazh11 Aprilie 2011

    Am ratat cateva ghilimele pe acolo, e prea mica casuta de comentarii pt cate am eu de zis :)

  9. zicu11 Aprilie 2011

    @Io: Cu foarte placere! :)
    @Gzhazh: E clar, trebuia sa-l las cu final deschis :))

  10. Gzhazh11 Aprilie 2011

    La ora postarii tocmai terminasem 2 espresso (doza zilnica) si simteam nevoia sa imi exprim viziunea artistica asupra povestirii :) Ar merge o casuta de comentarii ceva mai mare sa nu mai uit de la mana la gura, daca am scris mai sus ce am gandit acum 2 sec :)

  11. Alexandra11 Aprilie 2011

    Ce trist. :|

  12. t1byy11 Aprilie 2011

    No’,activa mai era zeita din poveste…si multi sclavi a avut la viata ei….

  13. Neamtu'11 Aprilie 2011

    Sa inteleg ca tipa-zeita si-o punea PENTRU MAIMUTOI DE PLUS?! Ieftin, zic eu.. dincolo era mai scump, parca :))

  14. Anne13 Aprilie 2011

    “iepurasul plangea cu lacrimi de iepuras” genial!!!

Păreri?