Cât de greu e să alegem următoarea destinație de vacanță

Ne-am început vacanțele împreună cu o tradițională deplasare în Grecia. În stațiunea strămoșească Paralia Katerini. Cu autocarul. 24 de ore cu autocarul, mai exact. 24 de ore dus. Vă dați seama că la întors n-am făcut mai puțin. Eram la începutul relației și #săraci, a fost o bucurie că ne-am permis și atât. Trebuia să începem de undeva, că doar nu era să mergem din prima în Bora Bora.

Dar a fost doar începutul, pentru că ne-am dat seama, ca majoritatea oamenilor, că ne place să călătorim. Nouă și multor, multor altor oameni ne place să călătorim, nu-i nimic special, doar o gaură în buget pe care ți-o asumi. Arătați-ne un om sănătos și stabil financiar care susține că nu-i place să călătorească și îi vom da premiul Oscar pentru cel mai bun actor!

Și pe sistemul “de la Baia Mare/Satu Mare la Bangkok”, cerul a fost limita. Ne-am înhăitat cu alți doi “pasionați de călătorii” (serios, asemenea expresii oximoronice nu ar trebui să existe; cine naiba nu e pasionat de călătorii? scoateți asta din CV-uri!) și ne-am plimbat pe unde am apucat și ne-am permis: Europa, Asia, Caraibe, să fie, să nu trebuiască.

Numai că, vedeți voi, de la tinerii nevinovați care făceau 24 de ore cu autocarul până în Grecia la oamenii de azi sunt o grămadă de experiențe care ne-au emancipat și ne-au fițoșat. Nu ne mai convine, frate, orice destinație, trebuie să bifeze aia, și aia, și aia. Nu mai poți aduce în discuție orice, că fiecare are păreri, obiecții, poziții ferme, că el a fost, a văzut multe și nu-l poți duce de nas așa ușor, ca pe un fraier fără experiență! Și se izbucnește într-o ceartă, de nu se mai cunoaște om de turist.

Iată cum decurge o discuție despre posibile destinații între noi patru:

Turist 1: “Ce ziceți de destinația X?”

Turist 2: “Nu-mi convine!”

Turist 3: “De ce?”

Turist 2: “Pur și simplu nu-mi convine!”

Turist 4: “Propune altceva!”

Turist 2: “Destinația Y.”

Turist 4: “Nu-mi convine!”

Turist 2: “De ce? Hai să aducem și argumente!”

Turist 4: “De ce, tu ai adus?”

Turist 1: “Haideți să nu ne certăm!”

Turist 3: “Deja ne certăm!”

Turist 1: “Turist 3 și Turist 4, propuneți și voi câte o destinație, să fie corect.”

Turist 3 și Turist 4: “Destinațiile Z și Q.”

Turist 1 și Turist 2: “NU NE CONVINE!!!”

Turist 3: “Ok, se pare că suntem într-un impas…”

Turist 2: “Mă f*t în țările lor!”

Turist 1: “Eu mă duc oriunde, numa’ spuneți ce să caut!”

Turist 4: “Cum, că nu ți-a convenit varianta mea!”

Turist 3: “Eu sunt de acord cu toate, până ajungem la oferta de preț!”

Turist 4: “Lumea asta e prea mare și frumoasă, ca să mergem de două ori în același loc!”

Și o ținem așa ore întregi…

PS: partea bună e că știm unde mergem în iunie, dar mai încolo nu…

10 Comentarii
  1. Oana17 Mai 2018

    Sunt naspa rau daca zic ca “multi, multi altor oameni” suna gresit?
    Dincolo de asta, jucati darts pe o harta si ati rezolvat dilema.

    • Zicu17 Mai 2018

      Nu ești deloc nașpa, și mie mi s-a părut cuidat când am scris, dar dacă așa a ieșit ncsf. Cât despre darts, dacă ar fi atât de simplu…

  2. Cătălin18 Mai 2018

    Într-adevăr, “călătoria inițiatică” începe de fiecare dată în Paralia, cu autocarul, apoi continuă an de an cu promisiunea că “eu nu voi mai face asta”, făcând astfel loc și altora să se “inițieze”! :) Referitor la discuția dintre turiștii din voi, cred că partea bună este că sunteți doar 4!

    • Zicu18 Mai 2018

      Da, am auzit cazuri de mai mulți și am înțeles că iese un haos de nedescris :)) Patru e varianta ideală, din punctul meu de vedere, și chiar și așa apar probleme, după cum vezi…

  3. Nobu18 Mai 2018

    Daca va intelegeti cu amicii, e bine. Mie nu prea-mi convine sa fiu “atasat” de altcineva in vacanta. De obicei nu coincid reperele, unul vrea la muzeu, altul la bazar (in fine, ati prins ideea). Am incercat acum cativa ani sa mergem in 4 in cateva vacante – am renuntat apoi, ca faceam prea multe compromisuri si ajungeam sa pierd prea mult timp in niste locuri/activitati care pe mine nu ma interesau.

    A, si inca un lucru foarte important: daca se intampla sa se “cupleze” cupluri (da, suna dubios formularea) care n-au aceeasi situatie financiara, sau pur si simplu au alt buget alocat, sa vezi atunci distractie. Unul propune un restaurant, altul zice ca e scump, unii intra la nu stiu ce obiectiv, ceilalti nu, ca li se pare scump biletul, etc

    • Zicu18 Mai 2018

      Din fericire, noi am reușit să ne “reglăm” de-a lungul timpului și facem în așa fel ca toată lumea să fie fericită. Cu alegerea destinațiilor e mai greu…

    • m18 Mai 2018

      Săracii n-au ce sa caute cu bogatii :)

  4. Ady18 Mai 2018

    Călătoria mea inițiatică în Paralia cu autocarul a durat doar 12 ore (+12 întors :) ).

    Ps. Există și niște specimene extrem de dubioase cărora chiar nu le place să călătorească. :(

  5. m19 Mai 2018

    La mine inițiatică, cu autocarul, a fost pe distanța mai mica, aproape 800 km, până la Viena. Dar destul cat sa n-am ulterior rețineri la călătorit cu avionul.

  6. brontozaurel20 Mai 2018

    Acum o sa-mi ziceti ca nu-s sanatoasa, dar eu detest sa calatoresc. Desi o fac destul de des, fie din motive de munca, fie ca sa ajung la concerte. Imi place ce fac si imi place sa merg la concerte, dar nu imi place sa calatoresc. Partea cu calatoritul e partea de nevoie in cazul meu. Detest aeroporturile si detest zonele cu turisti.

    Asta e probabil singura chestie care mi-a displacut in Viena: aglomeratia, faptul ca zona centrala e sufocata de turisti. Si da, logic ca cei care se fac remarcati sunt cei galagiosi, enervanti si tonti (e atat de bine semnalizat totul incat nu pot sa inteleg cum mama dracului ai putea sa nu te descurci sa ajungi unde vrei). Fie ca vorbim de romani (“Viorele, ai si tu grija ce face copchilu’ ala!”), chinezi sau spanioli.

    Si, pe cont propriu, dupa ce am trecut de unele temeri, am inceput sa ma… dez-emancipez?

    De exemplu, n-am luat in calcul initial sa ma deplasez in afara cu altceva decat cu avionul. Dar anul asta mi-am dorit foarte tare sa vad o trupa care imi place enorm in Austria, mai ales ca pica fix la sfarsitul de saptamana cu Pastele si era ocazia perfecta sa scap de tortura sarbatorilor. Iar optiunile de zbor erau foarte aiurea. Singurele optiuni relativ ieftine nu erau directe si orele erau ca dracu’ si singurele optiuni directe erau peste 500 de euro. Asa ca am ales autocarul pentru ca era sub 50 de euro si orele de sosire in / plecare din Viena erau perfecte.

    Prima camera de hotel pe care am rezervat-o pe cont propriu a fost 65 de euro pe noapte. Anul asta aproape tot ce am rezervat e pe la 30 si ceva. Si in Austria a fost super ok asa. Sub caminele Politehnicii la dotari, dar oricum n-am avut nevoie de mai mult, asa ca am fost foarte multumita. Nu m-a deranjat nimeni si a fost la 15 minute distanta de locatia de concert (iar drumul a fost printr-o zona mai industriala, dar linistita si foarte draguta).

    Si am inceput sa calatoresc cu din ce in ce mai putine la mine. Nu ca as fi avut vreodata bagaj de cala, m-am dus si pentru mai bine de o saptamana in Australia doar cu un ghiozdan relativ mic, dar inainte ghiozdanul ala statea sa plezneasca si nu puteam sa ma intorc cu mai nimic in plus. Si uneori mai aveam si geanta de laptop pe langa ghiozdan. Acum laptopul e in acelasi ghiozdan (ma rog, e si altul, mai putin performant, dar mult mai mic si mai usor) si in plus cam o treime ramane liber daca vreau sa-mi iau diverse chestii. Chestii de mancare daca deplasarea e in Germania pentru ca mai tot ce-mi place mie e mai ieftin acolo decat in Romania.

    In general, n-am nevoie de confort. Tin doar la siguranta si la spatiul personal.

    Ah, si atunci cand aleg unde merg la concerte, aleg intotdeauna locuri in care am mai fost daca am optiunea asta. Nu-mi doresc sa bifez cat mai multe, merg pe stiu ca a fost in regula undeva, e deja familiar, sunt mai mici sansele de surprize neplacute. De-aia am fost in Germania de… naiba mai stie cate ori si niciodata in… Bulgaria, de exemplu. Ma rog, mai e si chestia de alta moneda, ca a trebuit sa-mi fac programare la banca ca sa cumpar dolari australieni/ zloti/ franci elvetieni… si s-au uitat la mine de parca eram extraterestra cand i-am intrebat de reali brazilieni.

  7. […] ce ne-am certat un pic, s-a propus vacanța în Tel Aviv și au fost următoarele […]

Păreri?