Cum se rezolvă problemele în cartier

Ieri după-masă, în fața scării, m-am întâlnit cu cel mai simpatic pensionar din bloc.

– Da’ ce faceți aici?

– Mă gândesc: să urc? să nu urc?

– Da’ de ce?

– E bai cu doamna.

– Da’ ce s-a întâmplat?

– I s-o gătat aseară serialul preferat. Ceva telenovelă.

– Păi și?

– Păi cum și? Are nebuna timp acum, vede tot prin casă. De exemplu, mi-a spus de vreo câteva luni să schimb becul din beci. Sau să dau cu ulei ușa de la cameră, că scârțâie.

– Și? N-ați apucat să le faceți?

– Ei, draci apucat! Nici nu m-am stresat, că era ocupată. Acum o să tot fie cu gura pe mine. Și am decis să mai stau puțin jos, până mă gândesc la cea mai bună cale de atac. Trebuie musai să-i găsesc ceva de făcut la nebună, că io chef de muncă n-am. Nici de ceartă.

– Păi și cât mai stați în frig? Nu mai bine intrați în scară, să vă gândiți acolo?

– Asta e una dintre probleme, că o să se prindă cât timp stau, de fapt, la bere… Io nu urc fără un plan! Ori găsesc un plan bun, ori mă duc iar la bere.

– Mie mi se pare că vă căutați motive să mergeți iar la bere…

– Așa-i, dar în liniște și pace. Nu vrei să mergi la o cafea la ea, s-o îmbunezi?

– Nu, mai bine mergem amândoi la bere, că o știu pe doamna.

Păreri?