Cum am ajuns tolerat în propria casă

Nebănuite sunt căile vieții de cuplu.

Zilele astea, e foarte agitată că își face actele. Cred și eu că e greu să schimbi statutul de moroșancă neaoșă cu cel de clujeancă. Atâția ani să fii o mândră reprezentantă a Nordului Sălbatic, ca să ajungi o clujeancă de rând. Nașpa.

Totuși, primul lucru pe care l-a făcut când și-a ridicat noul buletin a fost să se gândească la mine. Ce grijulie, nu? Și-a ignorat propriile măcinări interne și s-a gândit la persoana de lângă ea:

– Așa mă bucur că am buletin pe adresa nouă, că pot să te ajut și pe tine!

– Adică?

– Păi acum pot să te iau în spațiul locativ, să ai și tu un rost în viață…

Și uite așa, am ajuns tolerat la mine în casă.

Unde mai pui că sunt tolerat și în propria mașină.

Dragostea…

Păreri?