Ce cred vecinii despre noi

Aproape în fiecare dimineață, retrăim același episod cu vecinii. Nici măcar nu e același vecin, dar avem aceeași discuție.

Ne întâlnim fie pe casa scării, fie în lift, iar noi suntem îmbrăcați de sală: treninguri și pantofi sport, genți de sală, nemachiați, nearanjați, ne nimic. E the real “I woke up like this”, nu chiar cea mai bună formă a noastră.

De fiecare dată, aceeași discuție:

– La muncă, la muncă?

La început a fost amuzant să le spunem că nu, doar ca să îi lăsăm să se întrebe unde mergem, ce facem și de ce nu pontăm la ora 8 undeva. Apoi, n-a mai fost așa amuzant, că am realizat o treabă serioasă. Gen “băbăbă, ia stai puțin! WTF?!

Oamenii ăștia, în toată firea, au impresia că noi am merge în ultimul hal la muncă? Și, mai mult, nu văd că, atunci când ieșim în oraș, arătăm, cumva, mai bine???

Acum, ori suntem noi frumoși oricum (hahaha), ori oamenii ăștia chiar nu observă și apreciază diferența.

După care am realizat că judec eu greșit problema. Pentru oamenii ăștia, majoritatea trecuți de o vârstă, nu mai contează hainele și trendurile. Nu-i mai interesează, nu le văd, nu le dau importanță. Ceea ce vine cu avantaje: la bătrânețe, voi putea ieși în haine de casă și vecinii o să creadă că mă duc la operă.

Și, Doamne, ce comodă o să fiu! :))

Păreri?