Chinuit la televizor

Azi am intrat pentru prima dată în viaţa mea într-un studio de televiziune, unde m-am aflat pentru a vorbi în televizor despre ierbarul etnobotanic. Şi dacă nu era suficient că a fost prima dată, emisiunea a fost şi în direct, să nu cumva s-o iua mai moale de la început.

Ieri seară, când am şi aflat că voi participa la emisiune, Florica, mai experimentată, că a mai apărut pe sticlă, mi-a făcut un mic instructaj. Din el s-a desprins un sfat pe care mi l-a repetat obsesiv, de parcă eram un copil din lumea a treia care nu a văzut în viaţa lui un televizor. Dacă tot veni vorba, sfatul: “Mare atenţie la mâini! Când eşti stresato-emoţionat, mâinile o iau razna, gesticulează în toate direcţiile, se agită, iar dacă eşti la televizor e cu atât mai urât. Mâinile tind să se transforme într-o a doua persoană. Nu trebuie să le laşi! Depozitează-le undeva şi ţine-le acolo! Trebuie să fii doar tu, nu tu şi mâinile! Ai mare grijă!” Cum să vă zic, picătura chinezească e fix un băţ de mâncat orez şi murit de foame, în comparaţie cu picătura floricească. Mi l-a repetat atât de mult, încât, în drum spre studio, aveam un singur gând: MÂINILE!

Am ajuns în studio, a început emisiunea, totul sub control. Până la un moment dat. La momentul ăla dat, am observat că monstrul se ridicase fără să-mi dau seama. Ele erau prin aer, în toate direcţiile, de se uitau cei doi prezentatori la mine ca la un babuin fără cur roşu (o raritate!). Le-am potolit imediat şi le-am băgat în ţarc, dar au ieşit din nou. Iar le-am tăiat avântul, iar au luat-o razna. Şi tot aşa.

Pe lângă problema cu mâinile, pe care am început să o ignor, m-au apucat şi nişte gaze. La ambele orificii. La gură nişte râgâieli care veneu valuri-valuri şi trebuia să fac eforturi supraomeneşti să le dau cu amortizor, iar la cealaltă gaură nişte flatulenţe calde odioase, de dimineaţă, pe care nu puteam să le eliberez nicicum, că se abureau camerele. Pe lângă toate astea, la un alt moment dat, m-a puns dracu să mă gândesc la nu ştiu ce fază şi era să mă apuce o criză de râs. Ştiţi cum te apucă râsul când nu se poate râde, nu? No, io-s as la chestia asta! Sigur, n-am lăsat nimic să se vadă la exterior, dar în mine râdeam de mă pişam pe mine însumi.

Adevăr vă spun, nu ştiu de când n-am mai fost aşa chinuit. Mă, toate erau pe mine deodată. Când am ieşit, într-un sfârşit, am dat drumul la toate. Tot deodată: am râs isteric, am râgâit necontrolat şi am aburit oglinda din lift. Mâinile erau acum cuminţi, fută-le Irod!

17 Comentarii
  1. Groparu24 Ianuarie 2011

    VREM PODCASTUUUUU!!!!

  2. daniel rus24 Ianuarie 2011

    clar, sustin ideea gropareasca!

  3. dragosmone24 Ianuarie 2011

    cum oamenii seriosi erau la servici la ora aia sau dormeau, sustin cererea antecomentatorilor mei

  4. zicu24 Ianuarie 2011

    Ma, io unu’ insist sa nu ma vad, ca mi-i destula oglinda! Vad, poate fac rost. Nu promit nimic.

  5. […] This post was mentioned on Twitter by Denisa [Lala] Bârgău, Florica si Zicu, Dragos Mone, Groparu Nemernic, Oana Olaru-Zainescu and others. Oana Olaru-Zainescu said: =)) ce rau imi pare ca te-am ratat, poate totusi vedem o inregistrare? RT @tvdece Cum am fost chinuit la televizor: http://bit.ly/eTzc7G […]

  6. alma24 Ianuarie 2011

    vrei sa-ti urmaresti vocatia luand-o pe urmele tipului: http://www.youtube.com/watch?v=_El7qwib0dc&feature=fvw ?

  7. Makavelis24 Ianuarie 2011

    :))) rad ca prostu’ imaginandu-mi-te sa fi patit ca ala celebru http://youtu.be/kXf3wx5nPXU

  8. andra25 Ianuarie 2011

    :))))”Ştiţi cum te apucă râsul când nu se poate râde, nu? No, io-s as la chestia asta!” cunosc perfect sentimentul.. am patit-o la o inmormantare, noroc ca lumea credea ca plang cu mana la gura.. doar ai mei se mirau ca nu il cunosteam pe raposat..

  9. ange25 Ianuarie 2011

    super tare postarea ! mai viu in vizita pe acilea

  10. Andrei25 Ianuarie 2011

    Ora ziua si postul TV

  11. Bungust25 Ianuarie 2011

    Io asa-s de linistit in fata camerelor!
    Nu stiu cum de va comportati voi asa, de unde agitatia asta si concentrarea pe autocontrol.
    Eu nu am emotii, nu transpir, nu ma gandesc la altceva decat la ceea ce trebuie sa zic, nu gesticulez razant, nu vorbesc in plus, sunt calculat, nu visez, nu ma scapa nimic la prohab, nu ma las la mila organelor emanatoare, sunt deosebit de calm si de asezat, ma uit limpede in camere, schimb privirea lin la butonul rosu. Toate lucrurile astea curg atat de natural, atat de fin si de linistit… zen.
    Atata doar ca io n-am fo filmat niciodata!

  12. florica25 Ianuarie 2011

    @all: Zicu nu era deloc agitat in ziua filmarii. Atat doar ca a iesit din casa fara geaca. Asta prima data. A doua oara a luat telefonul meu, iar a treia oara a lasat usa larg deschisa. In rest a fost la fel de calm ca o zi senina de vara:d

  13. andra25 Ianuarie 2011

    :))))))))))

  14. scorpio25 Ianuarie 2011

    daca nu vedem,nu credem! :))

  15. zicu25 Ianuarie 2011

    @scorpio: Pai asta e, ca nu s-a vazut nimic la exterior :d

  16. Vlad25 Ianuarie 2011

    @Zicu: credeai ca stai face 2 face cu Oprah? :D

  17. zicu25 Ianuarie 2011

    @Vlad: Nu, ca erau albi ambii prezentatori. Si slabi :))

  18. mariusrusu25 Ianuarie 2011

    Dacă ar fi trebuit să joci într-un film rolul unui fâstâcit în faţa camerelor TV nu ţi-ar fi ieşit atât de bine, nu-i aşa?

Păreri?