Cea mai cruntă ameninţare

Nu cred că vor mai exista alte trei cuvinte care să-mi genereze sentimentele de frică şi disperare, în cea mai pură formă a lor, ca şi ameninţarea părinţilor “vorbim noi acasă!”, când făceam câte o boacănă într-o vizită. Bine, tot cuvintele au “pus umărul” la faptul că am luat BAC-ul, nu ca libertinii de azi, deci, până la urmă, tot răul spre bine.

Nicio altă ameninţare nu reuşeşte să-mi întoarcă mai repede stomacul pe dos. Nici măcar băncile, şefii sau diferitele probleme cotidiene nu mă îngrozesc mai tare decât amintirea cuvintelor “vorbim noi acasă!”. Aş fi preferat să se surpe pământul, să intru în el şi să nu mă mai găsească niciodată sau să mă bată pe loc, decât să suport acasă discuţiile interminabile.

Pe locul doi, mă teroriza “Alina, treci în sufragerie!”. Ştiam din start că dacă mă chemau în bucătărie, mai aveam şanse să întorc situaţia în favoarea mea. Dacă mă chemau în camera lor, era şi mai lejer. Dar când eram convocată la consiliu de familie în sufragerie, era clar că urmau cuvinte dure, pe care, evident, le meritam.

Azi dimineaţă, o mamă i-a spus copilului, care se tot făţâia pe scaunul din autobuz, “vorbim noi acasă!”

Mi s-a făcut atât de milă de ce va trebui să îndure bietul copil, încât, pentru un moment, am vrut să-l răpesc.

10 Comentarii
  1. Dan Ciulea21 Iulie 2011

    ba, io cand eram copil la mama acasa, si faceam ceva boacana, ma trimitea tata dupa joapa …. dezastru’ …. induram atatea prin mintea mea, incat cand ajungeam cu joapa, nici nu ma mai batea!

  2. Soso21 Iulie 2011

    Ar mai fi una valabila la voi doi: “las’ ca vezi tu pe blog!” sau “las’ ca spun tot pe blog, sa vedem ce zic si altii!”.

  3. florica21 Iulie 2011

    @Dan: Plangeai inainte sa patesti ceva :))
    @Soso: Nu ma sperie asa tare :d

  4. Dan Ciulea21 Iulie 2011

    @florica: datorita mie iesea Ariesu’ si inunda … plangeam cu lacrimi de crocodil, iesau vecinii sa vada ce copil e in gura sarpelui!

  5. florica21 Iulie 2011

    @Dan: Ce-ti mai placea showu’, dane! :))

  6. Toma21 Iulie 2011

    Asta-i un fel de ”n-am nimic” al femeii ofuscate din relatie? :D

  7. marius22 Iulie 2011

    uneori vorba asta (auzita de nenumarate ori) se transforma doar intr-o privire care spunea totul: “vii tu acasa!”

  8. Anda Zelenca22 Iulie 2011

    Soooo true!:))) M-am regasit complet in articolul asta!:))

  9. florica22 Iulie 2011

    @Toma: Cam asa :)
    @marius: Aha!
    @Anda: Oare asa o sa facem si noi cand o sa fim parinti? :))

  10. alin23 Iulie 2011

    stai linistit ca nu ii face nimic.

Păreri?