Situație revoltătoare într-un cartier din Cluj

Când am ieșit azi din casă, în fața blocului era un cățel negru cu o zgardă roșie. Nu l-am mai văzut până acum prin zonă și, CREDEȚI-MĂ, știu toți cățeii. Deși am o pisică (noroc că Inga nu poate citi, haha), iubesc toți cățeii și visez să am așa (când o să avem casă și o curte mare, unde să se poată desfășura în voie): un corgi și doi căței adoptați, din care unul musai să fie handi (pentru că pe ăștia nu-i ia niciodată nimeni).

Revenind, îi știu pe toți: mici, mari, prăpădiți, negri, maro, plângăcioși, scandalagii, iubăreți. Le știu chiar și numele, chiar dacă nu rețin exact cine le sunt stăpânii. Ăsta negru mă interesa în mod deosebit, tocmai pentru că erau nou.

Și mi-am pus în funcție tot șarmul, l-am strigat, l-am chemat, câinele se uita la mine tâmp. Wow, o mare lovitură în corason, pentru că la mine vin TOȚI câinii. Cum de ăsta nu mă place??? Pe mine, genul de om care vorbește în italiană cu căței din Italia, ca să mă “înțeleagă”, în spaniolă cu ăia din Spania, în orice limbă, doar să mă priceapă și să mă pot juca în voie cu ei. Băi, ăsta NIMIC. Am apelat la tot arsenalul de chemat căței, al meu mă privea cu ochii mari, dar nu se mișca din loc. “O fi surd, săracul…”, era singura explicație.

După care a venit stăpânul, i-a zis “Gyere ide, drágám!” și cățelul a venit.

Bag picioarele, l-am discriminat!!!

Păreri?