Când se merge prea departe cu bullying-ul

Avem acest clip, cu un copil care se plânge că a fost bullied de colegi:

Clipul s-a vializat și multe vedete au luat atitudine.

Nu vreau să fiu rău sau să par insensibil, dar, pe vremea mea, bullying-ul se numea simplu copilărie și hârjonelile între copii erau ceva normal. Bine, nu exista nici social media, unde să ne punem viețile pe tavă, și lucrurile erau mult mai simple:

“Au făcut mișto copiii de mine la școală.”

“Eh, lasă, că nu-i muri, așa-s copiii.”

A doua zi, poate făceam și eu mișto de alții.

End of story.

Nu vreți să știți câte miștouri s-au făcut pe seama mea că sunt mai mic de înălțime, dar nimeni n-a făcut o dramă din asta, n-am avut nevoie de psiholog, n-am rămas cu sechele, sunt bine mersi.

Dar suntem în 2017 și trebuie să fim corecți politic inclusiv cu copilăria, că așa e trendul.

7 Comentarii
  1. Bubu14 Decembrie 2017

    Cand ajung in CLJ, te voi chema la o fructo, ceva… si discutam. Vrei?

    • Zicu14 Decembrie 2017

      Evident, dă un semn când ești prin zonă.

    • Bubu14 Decembrie 2017

      Va dura ceva, dar sa stii ca nu uit. Probabil sa ajung in Ro prin februarie.

  2. Cip14 Decembrie 2017

    Bullying-ul, dupa mine are 2 functii mari si late: striveste ego-ul si, pentru copii e o forma de interactiune (zici ceva de mine, zic si eu de tine – asta ar trebui incurajat, fara sa se ajunga la injuraturi/batai si alte uratenii)

  3. TmBlog14 Decembrie 2017

    mai stiti cand am intrat noi in clasa a 9-a si cum se comportau in prima zi cu noi cei din a 12-a? :))

    • Bubu14 Decembrie 2017

      Da. Le era frica de mine si imi dadeau tigari in pauza. No kidding.

  4. m15 Decembrie 2017

    Da, dar unii am rămas cu sechele.

Ai o părere la părerea lui Zicu? M-am răzgândit