Descrieri: un bar de cartier

“Gătat-ai lucru’?”

“Gătatu-l-am.”

“No, hai să pușcăm o bere!”

Mesele și scaunele de pe terasă încă sunt afară, că bărbații adevărați fumează și la grade cu minus. Oricum, “patronul” nu are unde să le depoziteze, așa că rămân toată iarna afară cu speranța că vor rezista până la primăvară.

“Tu-i în gură pă ăștia, cu legea lor anti-fumat cu tot!”

Impropriu spus mese și scaune, fiind, de fapt, niște țevi sudate pe care s-au înșurubat placaje de lemn care abia se mai țin. De-a lungul timpului, șuruburile au început să dispară unul câte unul. Nu se știe ce s-a întâmplat cu ele, probabil s-au defectat. Dar nu sunt toate așa, mai există și mese de plastic verzi, de la distribuitori: Frutti Fresh. Nimic nu spune cocktail mai bine ca Frutti Fresh cu vodcă.

“Văzut-ai la televizor ce-o făcut ăștia?”

“Ce-o făcut?”

“Mnezo știe ce, da’ n-o făcut bine!”

Pe terasă tronează o mochetă verde, ca să dea impresia de natură, cea mai răspândită iarbă artificială din România, care face “scârț” la fiecare pas când e nouă. Bine, a fost verde când s-a montat, pe la începutul anilor 2000, acum mai are doar smocuri de verde care se pierd în marea de gri. Cam ca gazoanele de pe stadioanele României.

“No, cine-o câștigat meciu’?”

“La ce?”

Mocheta de culoare ambiguă se termină cu o juma’ de metru înainte de intrarea în bar, că n-a fost suficientă când s-a montat. Fie asta, fie au furat-o meșterii. Dușumeaua, care se asortează cu lambriurile scorojite, te întâmpină de cum intri și te acompaniază prin tot barul, scârțâind la fiecare pas. Pereții mâncați de mucegai mai găzduiesc câte un poster la ceva băutură spirtoasă cu aromă de. Mesele și scaunele de afară sunt replicate și înăuntru, cu diferența că cele din interior sunt căptușite prin capsare cu cu o binemeritată mușama, plină de tăieturi și scrijelituri cu pixul.

“Tăiat-ai porcu’?”

“Tăiatu-l-am pă dracu’!”

“No, da’ ce-i baiu’?”

“Anu’ ăsta n-am crescut porc.”

“N-ai crescut pă dracu’, uită-te la tine cum areți, hahaha.”

E o simfonie de mirosuri: fum de țigară, băuturi ieftine, transpirație, parfumuri “originale” luate de la băieți, halenă de mahmureală. Da, fum de țigară, n-ai cum să scoți 20 de ani de fumat dintr-un loc. În plus, neoficial, încă se fumează înăuntru.

“Dă-mi o mestecată.”

“Cu suc de portocale sau de fructe de pădure?”

“De care este.”

“Nu este.”

“Atunci dă-mi o vodcă seacă.”

Barul e centrul acestui univers. Tapetat în lambriuri care nu mai arată a lambriuri, câte un lemn ici-colo, cu tejgheaua roasă de timp, de mușteriii care s-au mai “împiedecat” și au dat cu capul de el și poate chiar de niște rozătoare conlocuitoare. Iar după el e Valhalla: o bărmăniță tânără sau bătrână, depinde de zi, slabă sau grasă, depinde de alcool, și rafturi încărcate cu zeamă de îngeri.

“Am pus la loto.”

“No, doamne-ajută!”

“Dacă oi câștiga, cred că cumpăr crâșma asta. Mi se pare o investiție bună.”

Păreri?