De ce e bine să ai un animal de companie

Ieri am fost la cumpărături și mi-am băgat cardul în buzunarul de la pantaloni, că aveam foarte multe plase. Da, e un argument cam șubred, dar va trebui să vă mulțumiți cu el. Și cum două drumuri sunt pentru cei slabi, cardul n-a mai ajuns în portmoneu, ca de obicei, ci am fost mai preocupată să car toate proviziile în vizuină.

Îmi amintesc cum pe drum, în timp ce conduceam, mă gândeam că trebuie neapărat să pun cardul în portomenu, că o să-l pierd. Am ajuns în casă, am lăsat plasele jos, ghiozdanul, geaca etc. și… mi-a sunat telefonul. Apoi, m-am luat cu treburi.

Fast forward -> aseară răscoleam casa, bombănind ca o amazoană că nu găsesc cardul. Să-l blochez? Să-l mai caut?? Ce naiba să fac??? Eram atât de nervoasă că l-am pierdut, pentru că, de obicei, sunt foarte atentă la acte, chei, bani, facturi, chestii de oameni mari.

Când eram pe punctul să sun la bancă, trecând pe lângă baie, observ ceva strălucitor lângă litiera pisicii.

Hmm…

Card -> Pisică -> Mâine e Black Friday. Plauzibil, nu?

Prefer să cred că nenorocita a vrut să dea spargere la mâncare de pisici domnoase, decât că mi-a picat cardul din buzunar când am fost la baie și l-am căutat de nebuni prin toată casa.

De aia e bine să ai un animal de companie, că poți da vina pe el pentru orice, pe sistemul “mi-a mâncat câinele tema”.

Păreri?