Când accepți realitatea, viața e mult mai ușoară

De vreo două săptămâni, îmi deschid dulapul de haine bombănind.

Mă uitam la rochițe, maieuașe, tricouașe cu ciudă. Vremea de vara asta mi-a permis să port cam sfert din dulap. Mă rog, dulapuri, dacă e să fiu corectă cu mine și cu Răzvan. Am reușit performanța să port doar două perechi de sandale și unele rochițe nu au părăsit dulapul de vara trecută.

Practic, de fiecare dată când trebuia să plec undeva bombăneam, oftam, icneam, îmi dădeam ochii peste cap. Atâta am comentat, de săracul Răzvan era terorizat doar când îmi suna telefonul: “dacă iar trebuie să plece nebuna undeva, o luăm de la capăt cu nemulțumirile!”

De câteva zile e liniște. Ritualul de îmbrăcare în blugi, bluză cu mânecă lungă, adidași și geacă cu glugă se desfășoară în armonie. La început, Răzvan nu a întrebat nimic, de frică să nu strice feng shuiul. Apoi, a răbufnit:

– Femeie, ce ești așa calmă?

– Cum adică? Așa sunt tot timpul!

– Ești pe dracu’! Nu vezi ce vreme e?

– Așa, și?

– Plouă și e frig, nu-ți poți purta rochițele!

– Eh, nu-i nimic.

– CUM NU-I NIMIC??? De două săptămâni te tot plângi, de nu mai știu ce să fac cu tine!

– Ah, această mică problemă.

– MICĂ?

– Păi, am rezolvat-o: se numește acceptare.

– Hmm…

– Dap, mi-am comandat cizme de gumă roz, cu slipici, și azi îmi vin!

2 Comentarii
  1. Geta9 Iulie 2018

    Eu am acceptat anul trecut. Curcubeu, lungi, cu cataramă mov.

  2. brontozaurel9 Iulie 2018

    In cazul meu, solutia s-a numit Germania. Unde bineinteles ca am trecut pe vanat umbra si bombanit constant ca ma distruge soarele… Dar da, am purtat tot ce nu se poate purta in Romania (din cauza de vreme sau din cauza de populatie)… sandale, esarfe, fusta, geaca de piele, tricouri cu satane…

Ai o părere la părerea lui Geta? M-am răzgândit